La bunici. Norocul ei, stă și ea o lună cu niște oameni cumsecade. 

EDT: ora 10 a.m. 

Eu și Ionuț: hahahahaha. 

Ora 8: abia deschidem un ochi. Catinca doarme. 

Ora 8:30: cafia. Catinca doarme. 

Ora 9:30: poate facem bagaje. Catinca doarme. 

Ora 9:40: sună tata. Credea că am plecat de la 7. 

Eu și Ionuț: hahahahahaha

Ora 9:45: intru în cameră la Catinca. Era trează de multă vreme. Freca netul. 

Ora 10:00: facem puțină ordine, că mâine vine doamna de la curățenie. 

Ora 10:40: dăm mâncare la animale. 

Ora 10:50: ies până la Mega. 

Ora 11:30: ne urcăm în mașină. Lui Ionuț îi sună telefonul. 

– Ia, zic, ăsta-i tata. 

– Da, dar nu al tău, ci al meu. 

După care începe un dans frenetic. 

– Cheia e în contact, zic. 

– Plecăm?? întreabă Catinca. 

Ionuț vorbește la telefon și se caută în continuare. Mă uit la el.

– Cred că mi-am uitat telefonul sus, șoptește în timp ce taică-su continuă să-i povestească la ureche. 

– Mă duc eu să-l iau, dau să zic, iar Ionuț îi dă înainte cu căutatul. 

– Ce??? Întreabă Catinca și ne face semn spre cap. Nino-nino. 

În sfârșit, e 11:50, suntem pe drum și nu ne-am întors decât o singură dată. 

Drum bun, Catinca, ai grijă cum conduci, că noi ne culcăm puțin.