Căutările Catincăi

Nu vă speriați, nu-s cu filosofie. De obicei își caută ochelarii, hainele, penarul (fuck, pe ăsta chiar o să-l caute că l-am uitat în mașină – nu întrebați de ce), jucăriile sau cutia cu șervețele de nas. De la Scooby Doo încoace mai caută uneori indicii, dar când le găsește le pune frumos deoparte că nu știe ce să facă cu ele.

Pe Claudiu l-am cunoscut la un curs. Nu ne cunoaștem foarte bine, dar sunt convinsă că e un suflet rătăcitor cum e și Catinca, de când l-am văzut că-și poartă șosetele desperecheate, la fel ca ea:

povestea, aici.

Și convingerea mi-a fost întărită când Claudiu mi-a spus că a pus la cale, împreună cu mai mulți prieteni, o aplicație de descoperit orașul.

– Îi zice Questo, vrei să încerci? E mișto, e cu indicii.

Indicii, Catinca, vai de mine, dați-ne zece.

Treaba stă așa: niște oameni și-au pus mințile una lângă alta și-au făcut niște trasee prin oraș, pe care le poți parcurge numai trecând de niște indicii. Și e mișto pentru că poți să crezi (ca mine) că știi locurile alea pe de rost, tot mai ai de aflat lucruri despre ele, pe care nu le cunoșteai pentru că, pur și simplu, n-ai avut niciodată o secundă în plus să te oprești și să te uiți cu atenție.

Un traseu în București durează cam o oră, asta dacă ești cu Capris Capris după tine, care mai vrea să vadă și altceva. Asta e altă chestie care mi-a plăcut: e câte ceva pentru fiecare – pentru mine au fost străzi și case, pentru Catinca pisici și câini. Ca asta, care i-a dat un indiciu când i-a făcut cu ochiul de pe gard:

 

după ce eu găsisem câteva străzi mai încolo o casă ca din Harry Potter:

 

Și nu trebuie să te ții musai de traseu, pentru că uite ce poți găsi pe lângă:

 

(și să știți că pe oamini îi duce capul, sunt și cârciumi unde poți bea un ceai sau mânca ceva, dar la alea nu le-am făcut poză, pentru că trebuie să le descoperiți voi din indicii).

Trebuie să admit, Catinca nu e tocmai pasionată de stilurile arhitectonice al Bucureștiului. Cu toate astea, nu s-a plictisit deloc. Avea la ea o hienă, căreia i-a umplu capul cu povești despre animale care stau în case vechi. Și, când hiena a obosit, am dus-o la o pizza și o bere ca să tragem concluziile zilei:

Concluzia 1: – Mami, ai văzut câți căutau indicii ca noi? Ce mă bucur că vine mai multă lume la Questo! Că asta înseamnă că o să mai facă și alte trasee!

Concluzia 2: – Mami, mie cel mai mult îmi place să văd hiene fericite.

 

Deocamdată, sunt trei trasee în București și câte unul în Brașov, Sibiu, Cisnădioara, Iași și Craiova. Cele din țară sunt făcute împreună cu oameni din orașele respective care știu istoria locurilor și-ți spun și ție poveștile prin Questo. Noi n-am făcut decât două trasee din București, dar ghici ce-o să facem zilele astea, când avem atâta libertate de la Sfî Andrei și de la Ziua Țării Noastre? O să mergem să mai căutăm locuri și indicii.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dacă n-ați mai prins city break la Dubai.

3 comentarii la “Căutările Catincăi

  1. Iar incepi cu coincidentele? Hiena a fost ani de zile animalul preferat al fiica-mii. Poate ca e si acum, o s-o intreb. E drept, doar la nivel declarativ, pentru ca plush tematic nu avea. Da’ totusi…
    In rest, aplicatia mi se se pare foarte misto, aproape ca regret ca nu am smartphone 🙂

    • deci: Catinca are un gust deosebit pentru animale deosebite. pe la 3-4 ani, hienele erau in top. Totul a culminat cu fotografia fetitei nou născute a unei prietene. Când a văzut-o, Catinca a exclamat: „Ce frumoasă e, e ca un puiuț de hienă!!”. M-am bucurat când i-am putut aduce din State hiena asta de plus. Pe urma, evident, a uitat de ea. Zilele astea e din nou printre preferate și o purtăm cu noi peste tot. Cât despre smartphone…well, before they were cool, mi-am luat o carte despre Străzile Bucurestiului și m-am plimbat multă vreme cu ea în mână prin oraș 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *