Aș fi putut jura că sunt alea zece minute cât stau în pat cu Catinca și ne drăgălim și facem ghemul prieteniei și vânătăile dragostei (asta e mai nouă). Sau primele zece minute din prima dimineață de vacanță, când realizez că nu trebuie să merg la birou. Sau cele zece minute cât am tot salariul pe card.

Dar nu. Cele mai frumoase zece minute sunt alea în care stau blocată dimineața pe Polonă. E momentul când s-a încălzit mașina și mă simt ca o larvă în cocon, când e suficient de devreme încât să nu ajung cu întârziere la birou, deci nu mă stresez cu vreo grabă, când e prea devreme ca să mă sune cineva cu treabă. E momentul când se merge prea încet ca să fie o problemă dacă frec netul, așa că dau like-uri și citesc presa, uneori mai scriu câte ceva. Mai ridic ochii și mă uit la case, mă hlizesc cu lumea din celelalte mașini și dau răspunsuri cu voce tare în locul ascultătorilor care sună la concursuri la radio. Dacă-mi aduc aminte de ceva, îmi pun singură muzică de pe youtube și cânt.

Alea zece minute sunt cu adevărat numai ale mele. Și dacă n-am uitat cafiaua acasă, e și mai bine. Abia aștept s-ajung mâine dimineață pe Polonă. Dacă mă vedeți, nu mă deranjați, vă rog, I’m spending some quality time with myself.