Vacanța de iarnă. Ne târâm într-o coadă de mașini, cu două fete înfometate după noi.

– Când ajungem?

– Mi-i foame.

– Când mâncăm?

– Niciodată. Liniște în spate.

Tac și eu, că și eu stau în spate cu grupa mică. Da’ nu mult, că am talentul să văd din prima toate prostiile.

– Ce scrie pe ăla din față?

– Prahova 04 nu-știu-cât. Foamea ta de cunoaștere e satisfăcută?

– Nu, fraere (aia e, la toți ne era stomacul în criză), sub număr. Ia de fă o poză.

Din păcate, coada de mașini se mișcă, incredibil de încet, dar se mișcă. Mișcarea aia enervantă, prea lentă ca să schimbi viteza, dar prea rapidă ca să apuci să faci altceva (scuze, domnii polițiști). Ne chinuim cu poza, printre hohote de râs. Poza nu iese.

– Ce scrie, ce scrie? întreabă fetele agasate.

– Mami, ce scrie?

– Tati, ce scrie?

– Alinso.

– Cine?

– Ce-a lins?

– Alinso, așa scrie.

– Cine-a lins-o?

– Alinso. Punct. Eu.

– Tu ai lins-o?

– Ce-ai lins?

– Ai acadele?

Uităm de foame în timp ce ne tăvălim de râs. Fetele nu-nțeleg, deci nu uită de foame.

– Ne ziceți și nouă ce scrie acolo, sau nu?

– Exact așa scrie: veveve.alinso.eu.

– Eu am lins-o? întreabă Catinca.

O luăm de la capăt pân-acasă, unde:

– Haideți, am făcut supă, strigă la noi din casă mama rămasă de serviciu, cu lingura-n mână.

– Ai lins-o? întreabă fiică-sa de patru ani, zguduindu-se de râs.

Îi povestim și ei în timp ce-mprăștiem cumpărăturile prin casă. Pe urmă nu ne abținem și ne uităm pe net. Dacă-mi aduc aminte bine, e o firmă de property management adusă de niște belgieni. Cred c-au venit cu numele de-acasă, altfel nu-mi explic cum l-au ales. Și chiar și-așa, nu s-a găsit nimeni să le zică?

În cele două ore de marketing pe care le-am făcut și eu odată, fix despre asta ne-au vorbit – exemple de branduri care au eșuat pe diverse piețe. Dacă duci o mașină în America Latină, nu-i spune Nova, că exact asta o să facă: No va, nu merge. La fel și ăștia cu firma lor:

– Bună ziua, sunt de la Alinso și aș vrea să vă propun o întâlnire.

– De cine e făcută clădirea asta? – De-Alinso.

– Bună ziua, sunt de la Alinso. – Și doamna? – Tot Alinso.

Cred că printre oamenii ăia e un hai continuu la birou. Până trebuie să iasă în lume și să zică unde lucrează. Da’ poate se duc și ei și-și schimbă numele în ceva mai coerent, totuși: Amlinso. veveve.amlinso.eu. Cine? Eu.