Bun. Un an de blog. Am zis că să mă fac mai bună. Mi-am luat băgăjelele și m-am mutat de pe squarespace pe webpress. Prietenul Sorin m-a ajutat cu mobilele și valizele. Sărumâna, Sorin, te-a mâncat în fund să mă ajuți, să vezi de-acuma cum te sun eu la 12 noaptea să-mi repari blogul când îl stric. Sărumâna și Ionuț și Alexandra că mi-ați mai zis ce și cum. Anyway, acu pare mai prietenos și da, Jo, POT SĂ SCRIU CU DIACRITICE!  Mai e de bibilit la el, ca la orice casă nouă, da-l arunc acu’ în aer.

Oricum, am zis că să nu scriu numai să mă laud. Da’ mi-am adus aminte azi cum era tata să fie terorist.

Vorbeam azi cu niște colege la masă despre cât e de ușor să te plimbi cu o pușcă prin lume și cât e de ușor să faci rost de un Kalașnikov.

– Păi să vă zic eu cât de ușor.

Acu vreo douăj de ani, pe vremea când tata nu era ursul de azi, ci un bărbat vrednic, cu privire dârză și braț puternic, își ia inima-n dinți și pașaportul în mână și se duce cu treabă la Chișinău. Tata era secretar literar la Teatrul Tineretului, așa că putem bănui că treburile lui erau pașnice și încurajau prietenia între popoare.Ei, și după ce și-a terminat tata treburile lui pașnice, s-a dus și la cumpărături, că avea două fimei care-l așteptau acasă să vină „de la ruși” – moldovenii vor înțelege ce vreau să spun.

Avea tata pe vremea aia o haină de piele foarte mișto, și când zic foarte mișto, chiar așa e. dacă închid ochii o văd și acu, dar n-am s-o descriu – fiecare să-și imagineze haina de piele a visurilor lui și aia o să fie. Și cum se îndrepta tata spre naiba știe unde – magazin, bazar, de unde se făceau cumpărăturile pe vremea aia, îl oprește un domn moldovean de peste Prut și-i zice:

– Vindi-mi mii jaca.

– Hă? face tata, obișnuit cu comerțul socialist de stat.

– Vindi-mi mii jaca ta, insistă omul.

– Nu pot, zice tata, că n-am cu ce să mă îmbrac pe drum. Fiu de învățători, om politicos.

– Îț dau ….(puneți voi, eu nu mai țin minte) pi ie.

– Nu pot, dom’le. Fiu de învățători, om politicos, da’ fără prea multă răbdare.

– Haidi, dă-mi mii jaca. Îț dau …(mai mult decât prima ofertă).

Tata, ca să nu iasă cu scandal, dă să-l ocolească. Da’ cu moldoveanul nu te pui. Insistent, fratele nostru de peste Prut scoate la lumină argumentul suprem: își desface parpalacul și-i arată lu’ tata un Kalașnikov.

– Uiti, zice el apăsat, îmi dai tu jaca șî-ncî niști bani (a zis și cât, dar nu mai țin minte, dar tata povestea că și-ar fi permis) șî-ț dau Kalașnikovu aista.

Stânga-mprejur. Tata a rămas secretar literar la teatru încă o vreme, până s-a dus să muncească în alt loc, mai puțin periculos.