Intri pe etsy, pentru că știi oricum că de acolo o să ți se tragă cele mai negre lucruri din viață și de ce să încerci să le eviți, ca fraeru de ta-su lu Oedip, dacă tot o să dai nas în nas cu ele?
Găsești un pulovăr care îți place.
Te uiți la el cam juma de an, pe urmă zici, wtf, click pe link, în două săptămâni ți-l face, în trei săptămâni îl strângi în brațe și e al tău și poți să îl porți în nenumărate combinații, că atâta te-a învățat și pe tine o prietenă ca să încerci măcar să nu mai cumperi aiurea magazine întregi.
Comanzi un M, că te-ai măsurat peste țâțe și iar ai văzut că nu te mai potrivești cu ce știai și, na, să încapă pe tine.
Ridici pachetul cu mare emoție, îl desfaci și lăcrămezi puțin, pentru că pulovărul e cum ți l-ai imaginat, poate chiar mai frumos.
Ajungi acasă și vrei să ți-l pregătești de purtare, că are un miros cam aiurea, de pe drum. Îl pui la spălat la programul ăla bun care nu-ți f#$e lâna. Sau așa crezi tu.
Scoți pulovărul din mașina de spălat.
E numai bun să fie cool pentru un copil de vreo doi ani.
Să-l porți cu plăcere, Anastasia!
Eu am bagat la programul ala bun sosetele de lana ale fetei de aproape doi ani. Nici macar frate-su care-i bebe acuma nu le mai poate purta. Poate bebelusul de jucarie… Ca i-o fi frig la degetele de plastic. :))))
hahahaha, mai păstrati-le, chiar s-ar putea sa vrea sa imbrace niste jucarii 🙂
Da, unele materiale intra serios la apa. 🙂 Mai rau e atunci cand se lasa si de zor nevoie trebuie sa-l imbraci si iti naspa, larg si labartat. Atunci chiar il arunci, sau il desiri si ai ce impleti o iarna la gura sobei.
asta, de fapt, ar trebui să-mi dea de gândit. I-am început bărbatului un fular în 2015 și vreau să-l termin până mă părăsește.