Cum știi că ceva tot ai făcut bine

De zece ani spăl, calc, gătesc, nu dorm nopțile când e bolnavă, nu dorm nopțile în general, mă trezesc la șase chiar dacă nu dorm, o învăț să fie politicoasă, să împartă jucării, să ajute, o trimit la școală, o aduc (uneori) de la școală, fac pe lângă ea la română/mate/engleză/științe, cânt prin casă, sunt personajul negativ în toate jocurile, spun povești seara, mă joc și cu febră și fără, nici nu-mi aduc aminte de când n-am mai fost singură în baie, ce să mai, dacă mai scriu un rând, o să încep să și plâng.

Tot de zece ani, ea e adorabilă, inteligentă și frumoasă-foc, dar tot cu mâneca se șterge la nas, dacă înțelegeți unde bat.

Și pe urmă, într-o duminică dimineață, să zicem chiar azi, după ce s-a trezit la șase și a venit peste mine să ne drăgălim, că numai la ora aia cad razele soarelui perpendicular pe piatra mare de la Stonehenge-ul drăgălitului, m-a luat în brațe și a zis:

– La cât de adormită văd că ești, mă duc să-ți fac o cafea și pe urmă te las să o bei în pace.

(și cafeaua e foarte bună)

3 comentarii la “Cum știi că ceva tot ai făcut bine

  1. Cu toate astea, desi etimologia imi este straina iar semantica ma baga in ceata, trebuie sa existe un motiv pentru ca o buna parte din „abnegatie” sa fie „negatie”… 🙂

Lasă un răspuns la duoamna raluca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *