Colega mea de birou mi-a spus ieri că tare i-ar mai plăcea să fie iulie. Am stat puțintel și m-am gândit și mi-am dat seama că dacă ar fi iulie ar fi cam așa (pentru cine știe nota asta, s-o mai citească o dată, că nu strică):
Romanul rotund în vacanță
Multe dintre dumneavoastră, duoamnelor, veți fi observat deja cum viața voastră de după naștere a devenit, practic, viața din adolescență, ca un roman rotund de Rebreanu. La mine, cel puțin, așa a fost. Pentru că:
- La 17 ani nu fumam în casă din cauza părinților, la 31 din cauza copilului.
- Înainte nu aduceam prieteni acasă din cauza alor mei, pe urmă n-aduceam din cauza fetei.
- Așijderea, când eram la mama nu stăteam la petreceri mai târziu de 11, după ce s-a născut Catinca, la fel.
- Să nu mai vorbim de sex.
- Când eram la ai mei, citeam mai mult noaptea, după 10, după ce s-a născut fi’mea, tot așa.
- Acasă la ai mei n-aveam voie să înjur. Acasă la Catinca nu am voie să înjur.
- La ai mei trebuia tot timpul să fac ordine în camera mea. După ce s-a născut fata, trebuie să fac tot timpul ordine în casă.
- Ai mei îmi cereau să-i ascult tot timpul. Cine mă cunoaște, știe cine-i șefa în casă acum.
O lună pe an, însă, lumea-i a mea. Catinca e în vacanță la ai mei și-i numai treaba lor să stabilească cine-i șeful șefilor. Eu fac ce mă taie capul și înjur în gura mare când mă lovesc de mobile. Și mă distrez de minune.