Lasă, mai citiți o dată titlul la sfârșit și vă prindeți.

E duminică seară, ora 21, ultima zi de vacanță.

– Mai am de făcut ceva la engleză, zice.

Naturlich, what else? Întindem cincizeci de cărți, caiete, pixuri și creioane și-ncepem. Catinca moșmondește ceva la un copac al familiei. Eu nu-nțeleg cum vine asta. În patru ani de engleză la școală, cum are o temă de făcut, cum e despre familia mea. Frate, ok, familia e importantă, dar mai sunt și alte chestii pe lume. Mă rog. Copacul ăsta e cu Catinca în mijloc, stânga-dreapta frați/surori, sus părinți, mai sus bunici.

– Eu ce pun aici, că n-am frați? O pun pe Șm.

– Pune-o, maică, doar e sora ta.

– Și-aici mai e un loc.

– Lasă-l gol.

– De ce?

– Că nu mai ai pe nimeni, mușc în mod admirabil și-i ridic mingea la fileu. Catinca atât așteaptă și lansează întrebarea, power-play-ul vieții ei:

– Îmi iei un câine?

– A?

– Îmi iei un câine?

– N-am înțeles.

– Îmi-iei-un-câine????

– În ce limbă vorbești, nu înțeleg niciun cuvânt.

– C-â-i-n-e.

– N-am auzit niciodată, ce e aia?

– Un Șm mai mare și cu bun simț.

Adio, mă duc să mă scufund în ziua de luni.