Doamna Alina Gorghiu a văzut niște studii și s-a îngrozit când a aflat care sunt obiceiurile legate de sănătate ale românilor. Niște grobieni. Mănâncă fripturi și beau ca porcii și dacă n-au fripturi mănâncă doar cartofi și beau ca porcii, dar niciunul, niciunul nu se gândește să se ducă la doctor să-și facă analizele la șase luni. Pe urmă a mai găsit niște studii și-a luat-o cu leșin când a văzut câți oameni mor de cancer în țara asta. „Domnesc peste un neam de inconștienți care mor pe capete de cancer. Ce-o să mă fac dacă-mi mor toți?” probabil că s-a îngrijorat doamna Gorghiu.

Și-atunci s-a dus acasă și-a vorbit cu soțul ei, pentru că așa e normal, să vorbești cu soțul tău despre ce te preocupă, în felul ăsta se-ntărește membrana pe celula de bază a societății și ea nu mai poate fi atacată de celule rele și canceroase. Sau poate că s-a gândit de una singură, de unde să știu eu? Sau poate a discutat cu domnul acela drăguț, domnul Bușoi, medic la bază, știți voi, cel care vrea să apere Bucureștiul de cutremure și incendii. Și doamna Gorghiu a a juns la concluzia că poporul român trebuie responsabilizat. Că nu poate statul să-i plătească toate cancerele lui târziu descoperite, că nu-i normal într-o societate civilizată să te duci la doctor tuma când ți-i burta umflată de tumoare și nu poate el, statul, să pună medicii să alerge cu acul după tine pe străzi să-ți facă analize, că suntem liberali.

Și-atunci a zis doamna Gorghiu că tot omul care a aflat că are cancer gata instalat și într-un stadiu avansat să plătească jumătate din costurile de tratament și diagnostic. Da, doamna Gorghiu, să-i responsabilizăm, să-i civilizăm și să le-arătăm noi că nu putem sta tot timpul cu grija pe ei, mama lor de inconștienți!

Ahem. Poate doamna Gorghiu n-a văzut celelalte studii, care ne arată ce bine sunt dotate spitalele din România. Și cât de multe ajutoare (mă gândesc la tehnică și consumabile) au la dispoziție medicii din țara asta să descopere un cancer în stadiu incipient.

Sau studiile care ne arată cât de accesibile sunt spitalele din România oamenilor care trăiesc în țara asta, eminamente rurală. Și nici măcar decent rurală, ci adânc și medieval rurală, din păcate. Ca mentalitate și ca infrastructură și ca acces la informație.

Sau informațiile care ne spun că oamenii diagnosticați cu cancer în stadiu avansat sunt chiar adulți și oameni în vârstă de la țară, de la țara aia a cărei imagine definitorie e noroiul până peste glezne primăvara. Oameni care n-au bani nici de lumină, dapăi de cancerul matale.

Și, las asta la urmă, doamna Gorghiu ar trebui să se mai gândescă umpic la discriminarea pe care o face. Discriminarea nu e numai când Therme nu lasă romii înăuntru, doamna Gorghiu, discriminarea e și când pui un om care-și plătește contribuțiile de sănătate să plătească în plus pentru ghinionul de a nu fi depistat cancerul la timp.

Dar dacă doamna Gorghiu e pusă pe responsabilizat oameni, s-o facă, nesmintit! Poate că unii o să moară în timpul responsabilizării, dar într-un final vom fi cu toții niște cetățeni model, cu analizele la timp și cancerele descoperite din vreme. Așa să ne ajute Doamne-Doamne și legea românească!

Am scris asta dintr-o furie personală, din revolta cu care văd că o intenție bună e concretizată atât de nociv. Am fost diagnosticată la timp cu un pui de cancer. Din fericire, totul s-a rezolvat. Din fericire, am avut mijloacele să rezolv totul și să fiu tratată în felul în care aș dori să fie tratată toată țara asta. E stupid ca la modul în care sistemul tratează bolnavii să adaugi încă o corvoadă, financiară. Dacă încerci să înveți pe cineva ceva, nu începi cu o sancțiune, începi cu răbdare, informare, motivare. Cu un plan pe termen lung. Cu viziune. Că așa se fac schimbările adânci, încet.