În deplasare. Hotel aligant, cameră cu mobilă albă, pat mare, veioze și aplice mari ca niște cuiburi de termite. Totul e nou și foarte potrivit pentru servitorii unor ruși cu bani. Dulapurile și sertarele au mânere de plastic argintat care te duc cu gândul la lux și opulență, varianta Mizil.

Mă mănâncă în fund să caut o perie de pantofi. Deschid un dulap, nu e. Îl deschid și pe al doilea (am două dulapuri, lucs), nimic. Mă uit în sertarul de la oglindă, zero. Uit de peria de pantofi și încep să deschid sertarele, uite-așa, să văd ce mai e prin ele. Pe toate: două la oglindă, trei la comoda de sub televizor, câte două la fiecare noptieră. Toate-s goale. Oftez și ies să-mi cumpăr apă.

Când mă întorc, trei sertare sunt deschise și două între-deschise. Mă mir de cât de neglijentă sunt și le închid. Probez o rochie în baie. Când mă întorc, unul dintre sertarele de la comodă e deschis la loc. Hm. N-apuc să mă uit la el că prind cu colțul ochiului o mișcare. Mi-a căzut o cizmă, împinsă de un alt sertar care se deschide singur. Îl închid și pun în fața lui o sticlă de apă de doi litri. Sertarul nu se mișcă.

În schimb s-a deschis sertarul de sus de la noptiera de pe partea de pat pe care dorm. Fiindcă sunt singură în cameră, îmi permit să vorbesc cu p, cu f, cu cruce și dumnezei, dar asta nu le impresionează nimic pe sertare, care continuă să se deschidă. Fac un tur, le închid pe toate la loc și hotărăsc să le ignor. Hotelul e nou, nu-mi spuneți mie de strigoi. Stephen King e și el acasă, doarme Șm pe el.

Fac niște treabă și nu mă uit la sertare. De auzit nu se aude nimic, așa că nu sunt distrasă. După ce muncesc nițel, mă bag la Narcos. Droguri multe și pe alocuri sânje. Când e cu sânje, ridic ochii din laptop. Shit. Sertarele din fața mea sunt deschise. Mi se face puțin pielea de găină, dar până la urmă ce-o să fac, o să dorm cu lumina deschisă și gata. Sau n-o să dorm deloc și-o să văd eu. Sau o să deschid toate sertarele și totul o să se termine.

Ceea ce și fac. Mă mai uit la două episoade din Narcos și mă culc liniștită, cu lumina stinsă.

Dimineață, la prima oră, mă trezesc pe întuneric să mă duc la baie. Primul lucru pe care-l fac, mulțumesc frumos, e să mă împiedic de sertarele deschise și să produc niște urlete și vânătăi. FMM de drac de sertar!

(până la urmă, pe lumină, le-am venit de hac. pur și simplu trebuie trântite ca să ajungă la capăt, altfel arcul le împinge ușurel înapoi, creând efectul de film de groază categoria B)