Anul ăsta nu venise încă. Pentru cine a uitat, Dracul Hlizit mă pune din când în când să fac lucruri și pe urmă se hlizește câte o săptămână de prostia care a ieșit. Uneori, însă, e extrem de amabil și-mi conduce mâna să iasă treaba bine – cum a fost când i-am făcut Catincăi breton cu foarfeca de tăiat via pe care, puțină atenție, în prostia mea o manevram cu piedica pusă. Nimeni nu m-a crezut că n-am tuns-o la coafor.

Zilele astea n-au fost foarte bune cu mine. Și, cum stăteam eu așa și mă uitam pe the outnet ca să nu bocesc, văd asta:

Mda. Mai am geci de blugi, dar asta, asta e altfel, așa-i? Am pus-o în wishlist, că poate rezistă până la următorul clearance. Pe urmă a început dansul nervilor, care se întâmplă atunci când nu mai gândesc limpede – și, pentru cine nu înțelege cum se poate așa ceva, e echivalentul lui drunk texting your ex.

Pune-o-n coș, nu fi proastă, n-ai cum să dai atâția bani pe ea, pune-o-n coș, băi, tată, nici tristețea nu merită jignită așa, o vreau, mă, că vreau și eu ceva pentru mine, băi, pe bune, meriți să fii proastă, lasă că o trimit înapoi, ce dracu’.

Exact. Hlizitul. S-a auzit chemat, a venit.

– Păi mă, mămică, ce-are haina asta de-i așa pe dos? N-are guler și mâneci. Păi, n-ai tu o geacă de blugi luată la reduceri de la HM cu 40 de lei? N-ai tu un cutter în casă? Ia vezi.

Am văzut. Un sfert de oră mai târziu, aveam asta:

Care vine foarte bine. Și, dacă vreau, mai găsesc una și-i scot și marginea de jos, că pot să mă joc. 40 de lei. Mulțumesc, Drac Hlizit.

A, și chestia aia care se vede în stânga jos? L-am rugat să mai stea, diseară facem bradul. xoxo