Eram aseară în taxi pe un bulevard luminat crăciunește și am trecut pe lângă casa unei creatoare de modă cu care am lucrat acum vreo zece ani.

Ea promova un proiect în care copii de școală erau invitați să facă păpuși pe care după aceea le vindeam la licitație ca să putem ajuta alți copii.

Am lucrat bine. Ne-am întâlnit ceva mai târziu, la o ceva cu toc. Ea era cu soțul ei, și el un cunoscut creator:

– Bună seara, ce mai faceți? zic eu.

– Bună seara, zice ea. Și, spre soțul ei: ea e Raluca, cu păpușile.

– Sigur, zice el fără să aibă habar despre ce e vorba. Apoi, uitându-se la mine: ce mare-ai crescut!