Poate că știți, de când ne-am dat jos din copaci, de câte ori ne întâlnim cu un pericol-liniuță-obstacol-liniuță-greutate, creierul nostru știe să facă în trei feluri: f, f și f. Basically, se uită la monstrul din fața lui și zice f@ck, f*ck, f%ck. Ca să-și justifice banii, cercetătorii britanici au zis că, de fapt, e vorba de fight, flight și freeze. Fight când sari la bătaie, flight când zici că fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă și freeze când faci pe mortul, că poate trece.

Aveți aici un desen competent, ca să nu mă citați pe mine la o adică:

După ce 2018 a fost un an de fight și freeze, de vreo juma de an mi-am dat seama că am obosit ba să fiu curajoasă, ba să nu mai simt nimic și-am zis, f&ck off, o să bag totul sub preș și l-am luat pe flight în brațe. O să fug dacă-i greu și o să mă scund până trece și la un moment dat o să-mi capăt curajul înapoi.

Și-ntr-o zi în timp ce alergam – la propriu, de data asta, prin parc – mi-a venit o idee. Am renunțat de multă vreme la aplicații și muzică, alerg numai cu gândurile mele, dar nu-mi ieșea asta din minte:

și m-am gândit să-mi fac, totuși, un playlist de alergare, numai cu cântece de flight, că așa-mi place mie, să scurm ce e mai rău până dau de fund.

Până acum le am pe astea:

Mai dați-mi, că-s puține și am nevoie de vreo două ore jumate, ca să mă acopere de un semi maraton. Dar să fie rele, să vreau să fug mai repede ca să nu plâng.

Și pe urmă o să trag aer în piept și o să fiu iar gata de bătaie.