Visele mele sunt de obicei haotice și complicate. De când cu tratamentul pentru depresie, uneori sunt și mai haotice și complicate (norocul meu e Sorina/psiho, care m-a învățat cum să fac să nu mi le mai amintesc tot timpul). Mai mult, când mă simt chiar bine, uit să iau tratamentul și atunci visele chiar își fac de cap. Acum vreo lună am plâns prin somn câteva nopți la rând fiindcă îmi visam depresia, adică situații în care mă simt cel mai rău cu putință: tristă, neputincioasă și abandonată (and now you know). Pe urmă lucrurile s-au pus iar la loc.

Dar fiindcă tot timpul trebuie să uiți ceva când pleci în vacanță, eu mi-am uitat pastilele. Și azi noapte am avut visul visurilor visurilor:

Mai întâi am visat că dresam cai albi. O nebunie. Întindeam sfori și caii săreau peste ele. Îi învățam să alerge împreună și separat. O nebunie, vă zic.

Dar asta a fost numai deschiderea, cam ca Delia la Rihanna. Pe urmă am visat că erau reduceri la rochii, la unul din magazinele mele preferate. Ce prostie, o să ziceți. Ce materialism și ce sentimente lumești, lipsite de spiritualitate și bla bla bla. Treaba voastră, că nici cu reduceri nu mă apropii mereu și-apoi, plăcerile mele sunt ale mele și asta e. Și, oricum, abia acum vine:

Ca norocu’, mi-am adus aminte c-am câștigat niște turnee de canastă (mă rog), poker (wtf) și table (wtf wtf wtf) organizate chiar de magazinul respectiv. Câte 9000 de lei de turneu, 18,000 de lei de cheltuit într-un singur magazin!

Rochii de 18,000 de lei, acu să văd ce mai ziceți! Pe mine vă rog să nu mă treziți. Sau să nu-mi mai dați pastile o vreme. (Wait. Nevermind.)