Cum e viața, ieri am avut la birou o întâlnire cu o femeie, expertă în probleme de gen.
– Păi, să vedem cum e situația, zice.
– Păi, să vedem.
– Legislație pe egalitate de gen aveți?
– Aveeeeem.
– De-aia aveți?
– Mmmmm, așa și-așa.
– De-aia?
– Mmmmnu.
– De-aia?
– Nu.
– De-aia?
– Nu, nu și nu.
La sfârșit, nu știam dacă să râdem sau să plânjem.
Pentru că, de când se nasc, fetele sunt roz și băieții albaștri. Fetele sunt Barbie și prințese, băieții sunt prinți, cavaleri, soldați, constructori și șoferi. Probabil că nu e o problemă specifică României, dar mergeți de control la HM sau la C&A sau Zara sau ori-fucking-unde și încercați să găsiți un tricou cu dinozauri pentru fete. Eu îi iau Catincăi tricourile de la băieți, că numai acolo găsim câini care să nu aibă sclipici și funde de tul roz. Mergem mai departe. În manuale, încă din clasele mici, numai Anca aduce pâinea la masă, Pârvu se îneacă cu supă. La țară și-n casele sărace, nu de puține ori fetele sunt ținute acasă de la școală ca s-o înlocuiască pe mamă, să facă ordine și să aibă grijă de frații mai mici. Un viol e în continuare din vina fetei și e normal să nu te-mbraci cu o fustă scurtă, chiar dacă ți-ar plăcea, când știi că treci pe lângă un șantier, ca să nu te fluiere nimeni. De când am început să conduc, prost, dar asta e, am auzit de nenumărate ori că sunt o p*&^ă proastă care n-avea nevoie de carnet ci de unul care s-o f&^ă bine și s-o țină acasă. Când ne facem mari, ne luăm roluri noi, avem servicii, muncim pe undeva, că doar suntem egale cu bărbații, fără să putem renunța la rolurile care ni s-au dat din moși-strămoși. Ba, în România de la țară, atât de multă că noi, cei din orașe și de pe facebook, nici n-o putem cuprinde, fetele nici nu-și mai iau rolurile alea noi, ci se mulțumesc să și le țină pe cele vechi și să se teamă, ca bunica mea înainte să-i moară bărbatul în război, să nu facă mămăliga cu cocoloașe ca să nu mănânce bătaie.
Nu-mi spuneți că vai, lucrurile se mișcă și că nu-i așa, ia uite ce șansă am am avut eu și eu și eu, gândiți-vă, simplu, dacă aveți cumva băieți, ce fel de noră v-ar plăcea.
A, și cum zicea tot ieri o colegă, avem un președinte care susține o campanie mondială, He for She îi zice, și același președinte care a validat un grup de lucru pentru dezvoltarea României or something în care nu e nicio femeie.
– Aveți ziua internațională a fetelor? ne-a întrebat ieri femeia.
– Noi între noi.
M-am bucurat să văd azi că multe fete și doamne și-au pus o ramă care celebrează Ziua Mondială a fetelor la poza de profil. Încă n-am văzut niciun bărbat, dar e abia nouă jumate.
M-aș bucura și mai mult dacă toate fetele de la țară ar zâmbi azi, de ziua lor, în credința că pot schimba lucruri.
Pentru că în România avem o legislație foarte bună. Și declarații de girl power cât cuprinde. În rest, suntem tot noi.
As avea atat de multe de comentat la articolul asta incat n-o sa comentez nimic. Dar tin sa remarc ca ti-ai inceput superb saptamana, cu doua texte foarte, foarte bune, pentru care iti multumesc si te rog sa scrii zilnic de-acum incolo. Sau cel putin cat tine vremea asta urata de afara, care pare sa te inspire in mod special – noi, depresivii, stim de ce 😉
vai de mine, ce mult aș vrea și eu 🙂 și mulțumesc frumos. și da, sunt atâtea de spus, că mi se pare că nici n-am început.
In compania unde lucrez eu, se aplica un program numit WIN (Women Information Network) la care participa si barbati. Femeile sunt incurajate sa isi spuna punctul de vedere, sa aplice la pozitii inalte, sa participe in proiecte mari. Se fac programe educationale in scoli, unde merge cate o echipa de femei si incearca sa incurajeze fete de 10-11 ani.
Cu toate cele de mai sus, la sedinta bianuala spalat pe creier (company update), am fost anuntati ca baia femeilor va deveni baia barbatilor intrucat actuala toateta de barbati este mult prea mica!
🙂 cam așa. toate metodele astea sunt foarte bune, dar dacă ele se aplică peste mentalitatea veche, e ca și cum ai vărui un perete mucegăit.