Fâța-fâța, sus-jos, nord-sud, est-vest, dus-întors. Îmi place și nu mă satur nici când mă satur. Acum o lună la Bacău și la Piatra-Neamț, acu o săptămână la Cluj, azi pă Angliea. Care era să nu se mai întâmple sau, mai rău – fiindcă m-ar duce capul – să se întâmple fără copchil. O și vedeam pe Catinca în ușă, cu pisica în brațe și șopârla pe umăr sau la aeroport, cu bagajul lângă picioare, uitându-se lung după noi cu ochi mari și uzi.

Vă aduceți, poate, aminte, noi suntem din ăia care nu plecăm nicăieri fără cinci dosare care să arate că io îs mă-sa. Well, uneori sunt așa de amețită, că nu știu când am nevoie de ele și când nu, când am nevoie de copii și când nu. Le-am luat și săptămâna trecută când am plecat cu avionul la Cluj. Foarte bine am făcut, am arătat lumii că pot fi pregătită, dar n-am avut nevoie de ele.

Ne-am întors de la Cluj ceva mai amețiți decât am plecat, plus că ne-am aruncat lacomi să terminăm munca pe anul ăsta, să nu ne mai rămână nimic, am muncit de parcă munca ar fi salariu, să-l cheltuim pe tot într-o zi. Ceea ce ne-a amețit de tot.

Joi am tras linie și-am închis prăvălia. Am rânit prin casă și numai pe la nouă seara am început să mă gândesc că a doua zi plecam din țară. Ah, ce bucurie

Ah, ce oroare.

Actele Catincăi, care de data asta chiar îmi trebuiau, erau pe o masă la Cluj.

Scenariul 1: nu mai plecăm nicăieri. Hell, no.

Scenariul 2: plecăm fără Catinca. Fucking hell, no.

Scenariul 3: ni-l trimite cineva. Fucking who?

Scenariul 4: iau un avion dus-întors până la Cluj și ajung la vreme să plecăm în Anglia. Hahahahahaha, de fapt, cel mai plauzibil lucru.

Ionuț era singur la petrecerea de Crăciun de la birou, deci mi s-a părut un motiv excelent să-i stric seara. I-am stricat-o. A sunat juma de Cluj, dar prietenii lui băuseră câte ceva, că de aia sunt prietenii lui, n-aveau cum să sară în mașini să ducă la gară actele nebunei. Așa că – și nu știu cum a făcut – l-a mobilizat pe tatăl lui, care de vreo doi ani e orice, dar nu mobil. Omul de care trebuie să aibă cineva grijă a avut grijă de mine.

Actele au ajuns la timp. Copilul a fost împachetat, identificat și urcat în avion și acum tropăie să vină Moș Carăciun împreună cu noi. Home Alone 4 nu a mai avut loc.

Mulțumită unui mic miracol, care îmi dă credința că Moș Căciun există în fiecare dintre noi.

Ceea ce vă doresc și vouă, împreună cu o mulțime de cadouri.

Xoxox