– Îți trimit ceva, să-mi pui și mie titlu. Se cheamă În vizită la bunica Mariei, de Catinca Ioana Țupran.

– Așa, ăsta-i tot titlul?

– Iar nu-nțelegi, sau te faci? E titlul și numele. L-am scris când eram bolnavă. Să-l printezi, să-l duc la doamna.

L-am citit, l-am corectat nițel, l-am furat. Nu-i nimic strălucitor, e chiar stângaci, nu mai spun că are toate timpurile varză, dar e ceva acolo, un pic de viață, care-mi place foarte tare.

Și să nu mă spuneți că iar trăiesc pe seama ei.

În vizită la bunica Mariei

de Catinca Ioana Țupran

– Bună! spun eu.

– Bună! spune Maria.

– Ce mai faci, Maria?

– Bine, merg la bunica să îi aduc merele pe care le-am cules din mărul din curte.

– Pot să vin și eu cu tine la bunica?

– Sigur că poți!

– După ce mergem la bunica ta, ai vrea să mergem în parcul de lângă curte?

– Sigur că da.

Am plecat la bunica Mariei. Pe drum ne-am întâlnit cu vecina bunicii. Ea avea un cățeluș mic cât o jucărie. Cățelușul se numea Rici.

– Bună ziua, doamna Sonia! am spus noi.

– Bună, dragele mele! zise doamna Sonia.

– Ce mai faceți, doamna Sonia? întreb eu.

– Bine, tocmai mă duceam cu Rici la veterinar.

– Ce a pățit? întreabă Maria.

– Stați să vă povestesc. Când m-am dus cu el în parcul de câini, a venit un bulldog și l-a împins pe Rici într-o tufă de ghimpi. Atunci nu era nicio problemă pentru el, dar acum îl doare foarte rău și nu știu de unde. Zici că are ceva înăuntru care îl înțeapă.

– Mulțumim că ne-ați spus, zic eu, așa vă putem ajuta.

– Dar cum să mă ajutați? întreabă doamna Sonia.

– Păi aș vrea să îl văd și eu, spun eu.

– Uite-l, aici e, spune doamna Sonia.

Cățelușul era așa de mic încât doamna Sonia îl ținea într-o geantă.

– Aaa! Uitați, doamna Sonia, Rici are doar o așchie în lăbuță. I-o scot imediat.

– Mulțumesc foarte mult! zise doamna Sonia.

– La revedere, doamna Sonia! am zis noi.

– La revedere, dragele mele! zise doamna Sonia.

Într-un final, am ajuns la bunica Mariei. Acolo am găsit aceeași curte, același câine, același motan, aceeași cabană, același copac cu aceeași casă în el.

– Sărut mana, bunico! am spus noi.

– Sa trăiți, dragele mele! zise bunica.

– Ți-am adus merele, bunico, zise Maria.

– Mulțumesc, nepoata mea!

– Luați un loc, spune bunica.

– Eu sunt Catinca.

– Încântată de cunoștință, Catinca, spune bunica.

Am stat la bunica Mariei până s-a făcut seară. Ne-am luat rămas bun și am plecat fiecare la casa ei.