Se pare că proiectul Drumul Taberei a fost atât de reușit, că sectorul 2 a vrut și el unul. L-a căpătat și i-a zis Pantelimon. Mai rău, s-a lăcomit și s-a întins să pună gheara și pe Iancului, dar pe urmă s-a tras-napoi.
Prin toamna lui 2013 au început reparațiile la Șoseaua Iancului. A fost bine o vreme, c-a stat strada închisă pe mijloc și puteam parca mașina când o luam pe Catinca de la engleză. Pe urmă au început să sape. Și nu s-au oprit până în capătul Pantelimonului, în față la Cora. Și, fiindcă pe Iancului n-aveai prea multe de făcut că era strada îngustică și oricum era praf și scandal de la Electroaparataj, unde se făcea cel mai mare mall din sud-estul Europei (ați remarcat cum la noi când se trântește vreun mall e cela mai mare din sud-estul Europei?), au luat Pantelimonul și l-au făcut praf.
Prima dată au scos copacii și au modificat trotuarele. Au trântit un soi de bretele pe care se pot parca și mașini. Asta n-a fost rău, că așa l-au găsit pe-un arab omorât de nevastă și împachetat în portbagaj. Îi mirosea unei gospodine sub geam, de-aia l-au găsit. Dacă stătea pe stradă, sub un tei, nu se prindea nimeni doi ani. Dar e nasol că nu-ți dai seama exact care-i sensul de mers pe bretelele alea și dacă se-ntâlnesc două mașini bot în bot rămân așa, ca două capre pe-o punte.
Pe urmă au început să sape la liniile de tramvai. Săpau de parcă voiau să se ia la întrecere cu Valea Jiului. Șanțul era așa de adânc, încât aveam rău de înălțime când treceam cu mașina chiar pe margine. Se pare că așteptau să se elibereze Varvara și Filofteia, doamnele acelea burghiu care fac metroul în Drumul Taberei, pentru că, da, și Pantelimonul trebuia să aibă metroul lui.
Pe urmă s-a asfaltat. De vreo câteva ori. După asfaltare au început să pună șinele de tramvai la loc. Bine de tot, că multe case din București n-au fundație de-un metru jumătate cât e groapa de sub ele. Și după ce au pus câțiva metri de șine a pogorât Duhul Sfânt peste Primăria Sector Doi și Duhul Sfânt a zis: „Și voi ziceți că după ce ați întors cartierul ăsta cu fundu-n sus trei ani de zile, când terminați cu scandalul vă puneți iar pe săpat, pentru metrou? Hahahahahahahahahahaha!!!” Dacă vi s-a părut că auziți niște tunete astă primăvară, nu era o furtună, era Duhul Sfânt, care se zgâlțâia de râs. Și s-au hotărât să nu mai facă metrou.
Pe urmă au mai asfaltat de trei ori. Acum șinele de tramvai sunt montate. Mișcarea firească a fost să se umple după aia groapa cu pământ, că de aia le zice șine îngropate. Am mai văzut schema asta în București și nu e rău. Punem niște gazon printre șine și arată nițel altfel. Și poate mai câștigăm niște aer curat. Nu știu. Hai să vedem ce iese. Păi, ce să iasă?? Că-mi pare rău că nu i-am văzut la lucru. Că n-au pus gazon. Cred c-au aruncat câte o mână de semințe peste pământul ăla și gata, că dintre șine au început să răsară niște fire rare și firave și, normal, niște porumb. Mi-i și imaginez pe muncitori ca-n tablourile lui Brueghel cu semănători, luând din șorț câte un pumn de boabe și aruncându-le cu mișcări largi printre mașini.
Fiindcă până acum numai am bătut câmpii, n-am zis nimic despre ce mă omoară. În Pantelimon stă Mă-sa Oli, bona noastră. Am legat școala de gard și acum o duc pe Catinca la ea dimineața. Or, să te duci dimineața în Pantelimon e ca și cum ai sta din nou la coadă la ouă pe cartelă. Omor. Să ieși din Pantelimon la ora opt e și mai rău. Ieșirea din Pantelimon ar trebui să se cheme următoarea Carte canonică din Biblie, care să înlocuiască încet-încet Exodul. În fiecare dimineață, zeci de mii de oameni migrează spre mult-lăudatul Centru și mult-prea-lăudatul Nord ca să caute o viață mai bună. Îmbrăcați în mașini se luptă pe un loc pe banda de stânga sau de dreapta. Se-nchină toți la lumina roșie a semaforului, uitând de prea-sfântul verde. Se-nghesuie pe fiecare centimetru pătrat de asfalt. Și nu e nimeni care să-i conducă. Nici măcar cele trei-patru Salvări obligatorii nu reușesc să deschidă drumurile. Ieșirea din Pantelimon durează dimineața patruzeci de minute pe un drum de câteva sute de metri. E o corvoadă care-ți omoară zilnic neuronii și ți-i înlocuiește cu fire de păr alb. Locuitorii din Pantelimon ar trebui să fie scutiți de impozite pe viață. În schimb, le-au plantat niște porumb să le țină de foame pe drum la toamnă.
(N-am putut face poza azi dimineață la firele de porumb, că tocmai pornise coloana și m-am aruncat și eu, direct cu viteza a treia, doar nu era să-mi pierd locul, pfff. Iar dacă nu mă credeți, mergeți singuri să vedeți, I dare ya.)
