Hai, că prima săptămână de muncă de anul ăsta n-a fost chiar așa de rea. Adică, da, a trebuit să mă trezesc, spăl, îmbrac la niște ore inutile și suburbane, dar am ajuns la birou cam în două cântece de Led Zeppelin și-napoi acasă în maxim patru, ceea ce e un confort.

Ceea ce, în sfârșit, îmi dă contextul să spun o poveste care nu s-a legat nicicum până acum, despre cum am reușit să plătesc mai mereu taxiul la Dakar mai mult la întors decât la dus.

La Dakar taxiurile sunt galbene ca la noi. Multe Loganuri, ca la noi. Când vedeam vreunul din spate îmi vedea să-l ocolesc, de teamă să nu-mi spună că se retrage în Berceni. Nici vorbă. Șoferii de taxi din Dakar sunt dispuși să te ducă oriunde dacă vă înțelegeți la bani. N-au aparate de taxat, totul se bazează pe negociere. Mă rog, negocierea e al doilea criteriu, primul e să evaluezi mașina din ochi să vezi dacă e în stare să termine cursa fără să se dezintegreze. Am mers cu șoferi care se contorsionau să-și țină portiera închisă cu mâna pe dinafară și cu mașini care n-aveau podea în față dreapta, dar o iau pe câmpii.  Anywayz, când nu mergeam cu prietena mea, drumul de acasă la birou și înapoi îl făceam cu taxiul.

Stăteam într-un cartier așezat între două dealuri. Doi vulcani inactivi, tociți de vreme. Pe cel dinspre ocean e un far, pe cel dinspre continent e un monument al renașterii africane (făcut de ruși cu bani chinezești, dar asta e altă poveste). Locul se cheamă, foarte descriptiv și la obiect, Mamelles. Pe românește, La țâțe. Și nu așa, între dakarezi, ci oficial. Există o plajă care se cheamă Plage des Mamelles, o Pharmacie des Mamelles, farul este, evidemment, Le Phare des Mamelles, așezat la dreapta de Rondpoint des Mamelles și putem s-o ținem așa până se face noapte. Am pe undeva și poze, dar până le scot puteți să mă credeți pe cuvânt.

Ei bine, era foarte ușor să scot un preț bun dimineața când trebuia să ajung pe Rue de King Fahd, dar la întoarcere, cum spuneam:

– Mamelles, rue de la pharmacie Atlantique, mă bușea un râs de se ducea naibii orice putere de negociere.

Dap, pentru că sunt o persoană matură și inteligentă care nu se poartă ca un mucos de treișpe ani la ora de biologie.