Mă sună mama zilele trecute:

– Ce faceți, totul bine?

– Ca de obicei.

– Sunteți în regulă?

– Cred că da, da’ de ce?

– Auzi, aseară pe la zece, a venit tata cam cherchelit.

Mmm. Nu știu asupra cărui cuvânt să mă opresc: cam sau cherchelit. Decid să trec peste amândouă.

– Și?

– Și cum stăteam noi așa, începe să sune telefonul de pe un număr privat.

Ce legătură are una cu alta…

– Și tu știi că eu nu răspund dacă e număr privat, dar nu se mai oprea din sunat și taică-tu mi-a zis: Răspunde, fimeie.

Well…

–  Și când am răspuns, era una care urla de numa-numa: Sunt fata taaa, sunt fata taaaa…

Opaa..

– Și?

– Și prima dată m-am gândit să-i dau telefonul lu’ tac-tu, c-o fi fost a lui,  că io numai pe tine te-am făcut, da’ pe urmă m-am uitat la el și m-am gândit că nu vreau scandal (aha, asta era) și-am lăsat-o să mai plângă puțin și să-mi spună cum a făcut accident de mașină și l-a omorât pe unul și pe urmă am întrebat-o: Da’ care dintre fetele mele ești? și ea a zis: Nora taaaa! și io i-am zis: Bine, mai sună-mă după ce fac un băiat.

– Voiau bani de la tine, ai grijă.

– Știu, mamă, că m-a mai sunat o dată avocatul băiatului meu c-avea nevoie de bani urgent și i-am trântit telefonul în nas. Da’ nu știu cum îs așa de proști că zic numai de băieți.

Se ține tare mama, nu se lasă prostită. Numai nu știu cum s-o fac să nu mai voteze cu pesedeul.