Ah. Aseară m-am dedat la o curățenie monstruoasă și cathartică. S-a lăsat cu madlene, alcool și dureri de cap. Eu n-am să povestesc decât despre madlene, pentru că dureri de cap avem cu toții.

Ieri mi-a ajuns un cuțit la os. Camera Catincăi striga spre mine cu disperare, avea nevoie să fie scoasă la lumină de sub cei aproape nouă ani de viață mutați dintr-o parte în alta și înghesuiți acolo. Am început de dimineață și am făcut tot ce-am putut să mă opresc, dar nu s-a putut. A fost ca atunci când ai mult de lucru și tu faci altceva, numai că invers. Aș fi putut face orice altceva, dar curățenia asta era mai presus de mine, trebuia făcută.

Așa că am pus copilul în mașină și l-am trimis la bunică-sa, să fiu singură, ca eroul care tre’ să se bată doar el cu ăia răi. Pe drum, destinul aduce la radio un cânticel de pe vremuri și-am știut înc-o dată că n-o să am scăpare. Îi zice Old Home Movie și e din filmul ăla cu peștele.

În facultate, stând eu mai mult pe la prietenele mele, Surorile, ne cade într-o seară sub ochi la tv Arizona Dream. După ce se termină, eu și sora mai mică hotărâm pe loc că ne trezim la cinci, să-l vedem și-n reluare. Da, nu-i așa, era vremea când eram tineri, Kusturica era cool și Bregovici nu se tocise venind a cinșpea oară în România.

Numai că madlena nu începe acum, ci prin anul patru de facultate, pe la sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai. Trebuia să învăț pentru licență și să mă citesc, ca să nu mai zic să scriu la lucrarea de diplomă. Eram singură la cămin. Se apropia Paștele și toată lumea plecase care-ncontro. Liniște și numai bine să-nveți. Hahahahahaha. Da.

Era ziua-n amiaza mare, era soare, frunzele de la teii din fața geamului erau proaspete și verzi și le vedeam aproape gălbui de cum bătea lumina prin ele. Era cald și stăteam în pat și citeam Maestrul și Margareta fără să respir. Din casetofon curgea Old Home Movie care s-a suprapus pe una dintre scenele biblice din carte. Timp de câteva minute totul a fost perfect. Eram într-un punct care cred că se cheamă fericire. Am citit în ziua aia pân-am terminat cartea. De-atunci unul din trei îmi aduce mereu aminte de momentul acela suspendat de perfecțiune: Paștele primăvara târziu, Maestrul și Margareta, Old Home Movie. Numai că niciodată n-am reușit să le mai aduc pe toate trei la un loc.

Dar am avut la ce să mă gândesc aseară, în timp ce înotam în cutii cărți de colorat, desene, bomboane lipite, elastice de păr și bucăți de lego mici-mici-mici. Și am avut motiv să-mi mai torn un pahar de vin. Și încă unul. Și încă.