Mark Twain are niște povestiri despre familia McWilliams. După ce le-am citit, am avut o vreme credința că strămoșii mei au fost americani din familia asta, așa de mult seamănă viața lor cu a mea. O să vă rețin acum puțin atenția cu Familia McWilliams și sistemul de alarmă care te apără de hoți, în care, la un moment dat, apare următoarea situație: sistemul de alarmă, care zbârnâia de „dădea de-azvârlita cu noi prin casă” (citat din memorie), era pus în funcțiune din greșeală în fiecare dimineață la cinci și scos din funcțiune noaptea, adică exact pe dos. Drept pentru care toată familia era în picioare la 5 dimineața – cam cum ne face nouă Șm. Povestea e următoarea: „la un moment dat ne-a murit cineva în casă. Credeți că a așteptat Judecata de Apoi? Nu, a doua zi dimineață la cinci l-a trezit sistemul de alarmă. Omul și-a încasat asigurarea de viață, ca avea o mulțime de dovezi că murise și a mai trăit fericit douăzeci de ani!” (citat aproximativ, din memorie).

Ce vreau să zic. Azi m-am întâlnit cu niște oameni să bem o cafia dimineață la o locantă care se cheamă T-Zero (pe Dianei la număru 1, ca să vă fie mai ușor). Eu am băut un espresso dublu, că eram cam adormită, care a funcționat fix ca sistemul de alarmă al familiei McWilliams. Oi fi mai slabă de inimă, ce să zic, dar dacă nu mor în următoarea jumătate de oră, o să fiu trează până la sfârșitul anului.

Și, Ionuț și Catinca, când oi fi pe moarte să mă aduceți la T-Zero, rezolvă ei cu un espresso. Deși, dacă mă învie, s-ar putea să nu fie tocmai pe placul vostru.