Lungi de tot, când ai jet lag. Chiar dacă ideea e că-s la bine și să nu mă mai plâng atâta, lipsa de somn mă termină mai tare decât răceala pe bărbați. Nu-mi spuneți de melatonină, iau zilnic și nu se întâmplă nimic.

E a patra noapte când adorm la două jumate și mă trezesc la șase. De fapt, e trecut binișor de trei, am aprins lumina și-am stins-o de-atâtea ori, zici că am discotecă în cameră. Mirosul oribil de plastic ars pe care l-am găsit în cameră când m-am întors de la conferință nu mă ajută deloc. Ba da, acoperă mirosul de mucegai de la umezeală.

Adorm, în sfârșit, spre patru. Chiar mi-am făcut de cap. Numai că, imediat cum adorm știu că ceva nu e bine.

Sar din pat până în baie și vomit. De fapt, scot mâncare pe toate părțile. Din fericire, nu în același timp. Fac asta conștiicios până spre șase. Știu că e șase fiindcă se luminează.

Pe urmă adorm. În sfârșit. Mi-am dat temperatura în cameră pe 16 grade și toată lunea știe că eu mă simt bine la 27, dar transpir ca o vacă.

Până la 8, fiindcă am lăsat alarma pornită. Trimit un mesaj că ajung la prânz, iau o gură de apă și mă duc s-o vomit.

Adorm la loc. Numai până la zece jumate, când încep ciocanele. Ooo, ciocane în hotel, fix când mi-e rău, I must have done something good to deserve this.

„O să treacă, nu poate să dureze toată ziua.”, îmi zic, în timp ce mă mir de mine că gândesc așa, în loc să mă duc direct să le crăp capul.

Mă duc, în schimb, să pun pe ușă semnul cu do not disturb și să mai vomit odată.

Mă întorc în pat la fix pentru bormașină. E undeva pe lângă camera mea, sună de parcă mi-ar găuri mie capul și capul meu trepidează de parcă ar fi găurit. O să treacă, o să treacă.

Adorm la loc. Trei ore bune de somn. Visez că fac o prezentare despre bormașini ca niște blesteme care te urmăresc pâna la capătul lumii și că exemplific cu o mașină uriașă de găurit.

Pentru că a început din nou. Mai rău, îmi bate cineva la ușă. Nu renunță. Mă târâi din pat și văd o față zâmbitoare care vrea să-mi facă curat.

– Frate, vezi semnu’ ăsta, am pus semn pe ușă, du-te.

– Yes, zice și-mi arată cartonul, please, clean my room.

Facepalm. Repet, ești prost o dată, ești prost mereu. Semnul era pus aiurea.

– Frate, dacă tot te-am prins, ce-i cu bormașineala asta?

– Maintemance in the fire room.

Aaaa, zic în capul meu, ce tari sunt ăștia, au o cameră pentru pompieri. Dar de ce o țin chiar în hotel, n-au și ei o anexă?

– There was fire in the room above you. Electric cables. Now maintenance.

Păi zi așa, nene, a ars camera de deasupra mea. Acum am înțeles ce-i cu mirosul ăsta.

Mulțumită de mine, mai vomit o dată, primesc un supliment de pastile care reușesc să rămână în mine și-și fac efectul și adorm de-adevăratelea.