– Panda baby, cine-i pui bun și se trezește?

– Mrrrrrrrrrr.

– Panda, hai că-i ultima zi de școală.

– Mrrrrrrr. Nu vreau. Nu. Mai Vreau.

Până la urmă a vrut. Când am văzut cât de greu se mișcă, știind că mulți copii n-o să vină de azi în condițiile în care mâine oricum nu se duc, m-am gândit s-o iau cu mine la birou, că asta o bucură de fiecare dată. Bașca avem de mers undeva diseară și asta m-ar fi scutit de niște drumuri. Pe bune, toate drumurile pe care le fac într-o zi între casă și birou și ce mai e îmi mănâncă niște ore și pe urmă stau și mă întreb de ce n-am timp pentru copil.

– Maică, zic, nu te mai chinui, te iau azi cu mine la birou.

– Mbiiine. Și văd cum îi cade puțin colțul gurii.

Și apoi, de după ușă:

– Dar eu vreau să merg la școală!

Sincer, nu pricep, că eu abia așteptam să trag chiulul. Dar dacă fata vrea, vrea, cine sunt eu să zic că nu. Și s-a dus.