Nu e o metaforă și nici n-am chef acuma să mă dau mare că-s deșteaptă, chiar așa a fost. Câinele-i al nostru.

Cronologic, lucrurile au stat așa:

Când Catinca a venit ieri de la școală, a găsit casa plină de caca de ceva, niște bălți, niște pete pe cuverturi și un miros îngrozitor. Și-a adunat tot curajul, a pus mâna pe mop și-a șters cum a putut, pe urmă s-a închis la ea în cameră și a mai repetat pentru teza de azi.

În vremea asta, eu, că așa cad zarurile la lucrurile astea, mă vedeam cu niște prieteni. Prietenii ăia de acum douăzeci de ani plus, de care rămâi legat pe viață, dar cu care te întâlnești când apuci. Fiindcă nu ne văzusem de vreo doi-trei ani, am peterecut, normal, o parte din timp dezbătând care dintre cele trei animale libere ar fi putut să-mi facă una ca asta. N-am ajuns la nicio concluzie, așa că am mai bârfit o vreme și ne-am dus care încotro.

Eu am ajuns acasă pe la nouă și puțin, la fix cât să pun o cuvertură la spălat, să scot câinele și să-mi dau seama că el e diareicul familiei, să vin să-l spăl și pe el bine, să pun aspiratorul și să mai dau o dată cu mopul, să deschid geamurile și să las curentul să lucreze asupra mirosului inevitabil.

Tot timpul, stresul meu cel mare era să trimit copilul la culcare, să pară măcar că s-a odihnit înainte de teză. Nici vorbă. După ce-am terminat cu toate, stăteam amândouă și ne foiam prin paturile noastre, eu că mă temeam să nu-l apuce pe câine iar, ea că nu știu ce. Pisicile făceau curse cu obstacole și tropăiau prin casă.

Și la un moment dat, pe la miezul nopții, printre tropote, icnete și râsete și „culcă-te”, din casa noastră se ridică un zgomot în același timp ridicol și înfiorător.

– wtf, zic, WTF?

– E câinele, se îneacă de râs Catinca, sforăie.

– ………………….

– Auzi, mai zice, nu ți se pare că sforăie fix ca BibAneta?

BibAneta e mama, recunoscută pentru multe calități, dar și pentru că doarme prost și cu sonorul la maxim.

Și-atunci, dat fiind că am aflat de ce a trebuit să avem acest câine și mi-am dat seama, din nou, ce artistic și elegant ne face Domnul Nostru, Freud, mi-am pus un pahar de whisky și m-am dus să aștept dimineața uitându-mă la Discovery Crime and Investigation. Și foarte bine am făcut că n-am dormit, că am mai șters după câine de vreo două ori.