O poveste cu niște lidocaină

Nu m-au mai durut dinții de vreo doișpe ani, am și uitat cum e. Dar mi-am adus aminte când m-am întors de la Dakar. Atunci n-am avut vreme să fac nimic, nici vorbă de dentist. Între timp durerea a dispărut și a apărut de veo câteva ori. Ieri dimineață a venit din nou, ca un pumn în falcă. Și așa a început dansul.

M-am târât din pat la duș și, fiindcă mă gândeam la altele, am uitat să-i trântesc ușa în nas lui Șm. Dacă vă aduceți aminte, Șm e înnebunită după apa de după duș. Cum termini, sare în cadă și începe să lingă tot. E, dacă nu închizi ușa, vine și începe să te lingă și pe tine, în timp ce te speli. Iar când te dor dinții, o limbă aspră de pisică pe spate e fix ce-ți mai trebuie. Bun, deci eu am uitat să închid ușa de la baie, am început să mă spăl pe cap, Șm a sărit pe cadă și a început să mă lingă, eu m-am speriat, i-am zis vreo două, am dat-o afară și-am închis ușa după ea, eu m-am enervat c-a trebuit să ies din cadă, ea s-a enervat că de ce i-am făcut asta și s-a dus și-a făcut pipi la mine în dormitor, în mijlocul patului.

Ui. I-am oferit o porție consistentă de morți, am smuls totul de pe pat și-am zis f$%kit, tot fac eu niște schimbări acum, nu spăl nimic, mă duc diseară la IKEA și-mi iau ce-mi trebuie. Și-am plecat la birou în durerea mea – literally.

La birou a mai fost cum a mai fost, că m-am luat cu treaba și mi-a dat și cineva un nurofen de milă, dar pe la cinci credeam că-mi crapă capul și m-am dus la farmacia din colț.

– Doamnă, pentru cea mai tare durere de dinți, ce-aveți?

– Aia și aia și niște Lidocaină.

Yay. Lidocaina e un anestezic, o aplici local. Cu mintea-n ceață am cerut cinșpe kile de lidocaină, le-am primit și-am plecat în viață la IKEA, să-mi iau pilotă nouă și haine de pat, cum mi-am adus aminte că le zice la Cluj.

Pare că durerea e cel mai bun lucru pentru cumprături – intri, pui în coș, plătești și pleci. Curat și eficient, n-ai vreme să iei și alte prostii. Ba, dimpotrivă, mi-am adus aminte să iau și becuri, că de trei săptămâni stăteam ca la o mie optsute și orbecăiam prin hol. Brilliant.

Și-abia acum începe povestea. Pe drum mă sună un amic să ne vedem.

– Sigur, da’ hai tu la mine, că mă dor dinții de nu-mi trebuie să ies nicăieri.

Ne vedem în fața blocului, îmi ia sacoșoaia cu plăpumi, perne și pernuțe (mda, de astea n-aveam nevoie, dar am adus niște fețe cool din Africa, asta e) și sus îi zic:

– Ia du-te tu la Mega și ia ceva și eu schimb becul în hol.

Cred că mă dureau dinții prea tare, pentru că altfel nu știu de ce m-am abătut de la logica tradițională de gen: bărbații schimbă becuri, femeile fac cumpărături.

Am luat scara, am mai înjurat pisica și i-am zis să stea departe de mine și, într-o sclipire finală de prostie, mi-am pulverizat un kil de lidocaină pe măseaua care mă durea. Poate că ați fost la dentist în viața voastră și știți ce înseamnă anestezia. În trei secunde nu mi-am mai simțit jumătate de față, aveam impresia că-mi curge salivă pe la colțul gurii și nu mai puteam mișca falca să vorbesc.

Am pus scara și m-am întins să ajung la bec. N-ajungeam, normal, că trebuia s-o pun mai în mijlocul holului, nu în dreptul ușii.  Și cum stăteam pe scară cu becul în mână și mă gândeam c-ar trebui să mă dau jos, se-ntoarce amicul meu cu vinul de la Mega și bate la ușă.

– Stai puțin să iau scara ca să poți intra, zic, dar de auzit se aude așa: aiuinaiauaaaăoiina.

Și omul, normal, apasă clanța și intră, ușa se deschide peste scară, o dărâmă, și pe mine împreună cu ea.

Lidocaina a funcționat, nu mi-am mai simțit dinții toată seara pentru că eram foarte preocupată să chițăi de câte ori respiram și-am dormit toată noaptea pe burtă ca să nu-mi deranjez vânătăile de pe spate. A, și de amețită, am aruncat la gunoi și-o față de pernă bună când am schimbat așternuturile.

Lidocaina n-am aruncat-o, o păstrez pentru Șm.

9 comentarii la “O poveste cu niște lidocaină

  1. Salut, nu mai știu cum am dat peste blogul tău, dar nici nu contează prea tare. I very much like you, și pe tine și cum scrii, so thank you very much 🙂
    Și sper că ești ok și cu dinții plombați 😀

  2. P.S. Șm e dată naibii! Și Sherlock al meu adoră să lingă picioare post duș și nu e lăsat ever (bleah absolut if you ask me!!), dar singura dată când s-a c&@#at in locuri nepermise/dubioase a fost când s-a închis singur in noptieră și suspectez că de frică… Nah, se putea întâmpla oricui :D. Din fericire, nu face răutăți intenționate, oricâte astfel de nedreptăți trebuie să îndure din partea noastră… 😀 cred că pur și simplu Șm e pe o treaptă evolutivă superioară :-)))

  3. Ma bucur sa aud ca nu avem noi o pisica defecta, dupa cum suspectam vazand-o ca linge tot ce e ud prin casa (in fine, aproape tot). Cum audesimtemiroase ca a picurat ceva pe vreundeva, cum hop si ea 😀
    Lidocaina aia, insa, n-ar fi trebuit sa fie data doar pe reteta? Adica nu e chestia aia despre care te intreaba medicul daca nu ai alergie la ea sau daca nu te-ai trezit vreodata cu tensiune 2, ca mine, dupa ce ai folosit-o?

    • A voastra mananca si hartie? ca sa stiu eu acuma.
      cat despre lidocaina, eu numai la stomatolog m-am intalnit cu ea si, da, ma intreba daca sunt alergica, nici nu stiam ca e si in farmacie, nu mai vorbesc de vandut pe reteta sau nu.

  4. pfoai, ce pisic cuminte am! când e supărat fleașcă pe mine face pipi sub litieră. adică își încordează fundul și coada într-un fel ciudat, astfel încât jetul ajunge pe perete (cu faianță pe el) și se scurge sub litieră. niciodată n-a făcut în altă parte/atfel nici măcar când era atât de supărat pe mine încât să mă muște.
    nu linge apă (îi mai place să stea în cada goală și uscată), nu mănâncă hârtie. în schimb e un mega furăcios (nu pot lăsa nimic mâncabil, nici măcar pâine, afară din dulapuri/frigider nici pt un minut), deși are castronul plin de boabe non-stop.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *