Acum o sută și ceva de ani, când eram noi tineri: Tatăl unei prietene, super-neurochirurg, organizează un congres, o conferință, ceva de mare angajament, cu invitați care mai de care din țări care mai de care. Neurochirugul se ocupă de toți invitații și nu lasă pe nimeni să se plictisească. Le oferă porția de mici, bere și semințe fără de care nu scapă niciun străin, îi plimbă, are grijă de ei. La final, înlemnește când vede un reputat coleg neurochirurg neamț cum îndeasă în valiză o cantitate respectabilă de pungi cu semințe și-și zice (vorbă care a rămas până la noi): „I-am balcanizat și pe ăștia!”

În zilele noastre. Se întâmplă uneori să ai de dus copilul la școală, de făcut o mie de drumuri și de cărat patruzeci de sacoșe și să n-ai mașină. Atunci te înjuri puțin că te-ai lenevit ca o vacă și că te plângi de parcă te-ai născut cu fundul pe patru roți, dar după aia mergi mai departe cu ce ai. Vorbesc despre mine azi dimineață. Nu găsim taxi în fața blocului – când n-ai nevoie stau cu zecile, of cors – dar reușim să ajungem la vreme la școală. Pup Catinca, îmi fixez mai bine sacoșele în mâini și încep să sper că o să găsesc o mașină. Ce să vezi, nici nu trebuie să merg mult și văd un taxi liber în coloană pe partea cealaltă a străzii. Îmi strâng fustele pe lângă mine, fac un balet de nota zece printre bălți și mă înfig în caseta lui verde. Șoferul lasă geamul jos și mă întreabă ușor franțuzit:

– Unde merj?

E negru. E exotic, îmi zic, wow, îmi zic, iată-ne și aici, îmi zic.

– În Primăverii, îi zic.

– No, eu merg la Pantelimon.

Wait, what?

– Dar știți că n-aveți voie să refuzați o cursă dacă aveți becul verde aprins?

Chiar îmi forțez norocul, dar sacoșele mă trag în jos destul de tare cât să fiu gata sâcâită. Dar el ridică impasibil geamul și pleacă în drumul lui, dându-mi cu flit ca orice taximetrist român neaoș care se trage din dacii liberi.

Ceea ce nu mă face decât să cred și mai mult că obiceiurile rele se iau primele și că suntem o țară ca o uriașă cușcă în care maimuțele se învață una pe alta că bananele nu-s bune*.

Sau, cum zice un banc: Nu mușca din banană, Ioane, că orbești!**

A. Și să nu mă luați cu rasism și alte alea, că știți foarte bine despre ce vorbesc.

____

*experimentul cu maimuțe e peste tot pe net, nu-l mai descriu eu o dată.

**Doi ardeleni merg cu trenul. În compartiment, o cucoană dischistă are niște banane. Ardelenii noștri se uită lung la ea, că n-au mai văzut din astea până acuma și arată și cam ciudat. Cucoana le dă și lor câte o banană și le arată cum se mănâncă. Primul desface banana, dar când ia o mușcătură trenul tocmai intră într-un tunel. Aruncă banana și țipă disperat: „Nu mușca, Ioane, că orbești!!”