Și alte întâmplări din viața mea de adult.

Ionuț a plecat ieri să lucreze un an de zile la Kiev, chiar în oraș. Asta ar fi suficient ca să creeze o situație de disconfort pe modelul tradițional al sentimentului dorului la femeia română, but no.

Mi-a trecut prin cap să scriu și o baladă, ceva, pe tema asta, a dorului, dar pe urmă am încercat să văd partea plină a paharului și-am zis: „stai puțin – îl scot de la întreținere și-mi rămân bani în plus, bașca o să am mai mult loc în dulap, la fix.”

Și cred că de aici mi s-a tras, că nu-s sigură că așa se gândește pozitiv. Pentru că nici nu s-a dus bine chemtrailu de la avion că m-a sunat învățătoarea.

Și am avut de rezolvat situația în care copilul desenează la școală lupi tăiați în bucăți și cuțite fiindcă vrea s-o lase toată lumea în pace. Nu intru în amănunte, dar pe ea am trecut-o prin toate aspectele problemei, cum că emoțiile ei sunt una și ale celorlalți copii alta și că în general de data asta chiar e fucking serious. Da, chiar așa am zis. Și asta mi-a luat toată seara. Copilul a părut că a înțeles. Bănuiesc că m-a ajutat și că am zis cuvântul cu f. M-am culcat ostenită.

Doar ca să mă trezesc azi cu sentimentul dorului în gât. Asta a durat numai câteva minute, până când mi-am dat seama că laptele scos din frigider nu e rece și că pot face o gaură în unt cu deștu. Am ignorat problema cât m-am spălat pe dinți, pe urmă m-a mâncat în fund să deschid ușa de la congelator, unde băltea. Am închis ușa cu grijă să nu curgă apa pe jos.

Lasă, văd diseară, mi-am zis eu cum am învățat de la Scarlett, deși acum e aproape 12 și habar n-am ce-o să fac diseară.

Și m-am dus să-mi iau mașina din service. Pe ploaie, doar că nu știam că plouă. Și fără telefon, fiindcă nu știam că Catinca o să-și trântească ușa de la baie peste degete și o să vrea să mă sune.

La service am rezolvat una-două, doar când am  dat să plec am văzut niște oase de pui pe mașină. Oase de pui pe mașină în curte la service. Cam asta e definiția vieții mele de adult competent. Oricum, m-am suit demn în mașină și-am plecat cu tot cu oase. Cine le-a văzut zburând, treaba lui.

Acum e ora 12 și eu sunt cu Catinca la dentist. Îi montează catedrala aia gotică în cerul gurii. Peste o lună o să-i facă o operație. O să-i atârne ceva de turla catedralei să-i tragem în jos un dinte. Până arunci, eu o să-i învârt în fiecare seară cu o cheiță ceasul din turlă. Știu, catedralele n-au turlă, dar nici nu-mi pasă.

Au trecut 24 de ore de când a plecat Ionuț și deja nu-mi place. Mai sunt 364 de zile. Noi aventuri ne așteaptă.