Suntem aici. Puțină depresie, multă treabă, dar suntem prezenți. Nici nu ne-am schimbat prea mult.
O să vă povestesc acum episodul cu orhideea de 8 martie, ca să vă convingeți.
Before martie: s-au strâns bani de cadouri pentru doamna și alte profe.
1 martie: deși eram cu satelitul la patru mii de kilometri de casă, am lăsat un ghiveci cu flori de dus la doamna. Florile s-au fost date, cum zic prietenii mei de la Cluj, n-au fost plângeri.
8 martie: dimineață haotică, puțină ceață pe creier, răzbim. Cu trei minute înainte să ieșim din casă, Catinca zice:
– Da’ floare pentru doamna?
Na. Fiindcă am dus pe 1 martie și fiindcă mă știu cu cadoul asigurat, n-am luat flori și acum.
– Dar vreau eu să-i duc o floare.
– Mamă, în casă avem o orhidee înflorită pe pervaz și două zambile obosite. Make your choice.
– Orhideea.
– Orhideea să fie.
Am plecat fără ea, evident.
9 martie: luăm orhideea cu noi, o punem frumos în pungă de cadou. Catinca demonstrează din nou cum își păstrează ea mintea mereu proaspătă: uită repede.
– De ce n-are celofan? mă întreabă pe scări în jos.
– Pentru că e orhideea noastră, remember?
– A, zice, în timp ce-mi deschide ușa de la bloc, înseamnă că o să se ducă într-un loc mai bun.
Ralu, iubitica mea are nevoie de mai multe povesti, altfel nu o sa mai poata sa doarma niciodata !!!!
Pablo, numele tău mă sperie puțin, dar sper că iubițica ta n-a suferit prea mult cât n-am scris.
Ai ai ai, asta n-o fost subliminal deloc, o fost de-a dreptul direct 😉
Back in business ?
sort of.
Eu n-am trimis-o pe fii-mea cu nimic de 8 martie pentru că ştiam că s-au strâns bani să luăm un cadou comun. Seara vine şi îmi scoate ochii: toţi copiii au avut flori, numai eu, nu. De ce i-or mai fi trimis cu flori dacă tot s-a luat ceva din partea clasei, să mor de pricep!
fix așa am gândit și eu. și tot de-aia n-am înțeles de ce mai trebuie o căruță de flori peste.