de Catinca-Ioana

Într-o bună zi Biscuit, cățelul, a pornit încet spre bucătărie, unde știa că va găsi ceva bun de mâncare. În bucătărie stătea Mihaela, stăpâna lui Biscuit, care făcea ciorbă.

– Ei, bună, Biscuit, vrei ceva bun? întrebă Mihaela.

– Ham, ham! Sigur că vreau! răspunse vesel Biscuit.

– Atunci, hai, du-te și culege niște morcovi, cartofi și usturoi, iar eu o să-ți fac cea mai bună mâncare. Acum am treabă, zise stăpâna.

– Ohhh, nuuu, mai bine du-te tu.

– Bine, răspunse Mihaela și plecă tristă.

Era seară. Ciorba era gata, iar a doua zi Mihaela trebuia să se apuce să culeagă morcovi, cartofi și usturoi pentru mâncarea lui Biscuit. Biscuit era în pătuț și încerca să adoarmă. Stând în micul lui pătuț, i-a auzit pe părinții lui lătrând pe balcon. Mama lui zicea: „ham, ham, ham! Ham.”, adică: „Oh, ce ne facem noi cu Biscuit al nostru? Nu vrea deloc să muncească.” Biscuit adormi.

A doua zi la ora șase fix, Biscuit se trezi și, amintindu-și cuvintele mamei lui, porni un pic adormit spre grădină. Din grădină a pornit direct spre portița care dădea la grădinile de zarzavat. A cules zece morcovi, opt cartofi și doisprezece „căței” de usturoi (îi plăcea lui să le spună căței, pentru că și el era cățel). Imediat după aceea, a luat-o la fugă spre casă, unde a sărit direct în patul Mihaelei. Acum era atât de vesel, încât a tras-o de picioare până în bucătărie, unde a început să se rotească în jurul coșului de legume. Mihaela, mirată, a luat coșul și a făcut cea mai bună tocană din lume!

De atunci, Biscuit venea în fiecare zi și culegea legume pentru diverse mâncăruri, iar mama lui se lăuda la vecine zicând: „Ia uitați ce băiat am eu, toată ziua o ajută pe stăpână!”