Prima lege a lucrărilor de laborator

O mână sus cine-o știe. Două mâini sus cine a trăit-o. Ceilalți, deschideți caietele și scrieți:

Sticla fierbinte arată la fel cu sticla rece. 

Acestea fiind zise, nu vă lăsați prostiți de oale din care nu ies aburi, de tigăi care nu fumegă, de pahare care nu au gura aburită și de buiote acoperite cu pâslă. 

Aseară, în încercarea de a liniști burta copilei, am încălzit apă și-am pus-o în buiotă. Care s-a încălzit foarte repede și mi-a scăpat din mână. Pe burtă și pe picioare și ce mai are omul. 

Acum am pe coapsă un semn nu mai mare de o palmă de bărbat, stacojiu și plin de bășici, la care mă tot uit și nu-nțeleg:

  • Cum o secundă chiar poate schimba totul. Tot citim asta prin cărți și pare așa un clișeu și la un moment dat, bang!
  • Cum un c%^#t, pardon my French, de accident din ăsta și pe o suprafață așa de mică poate fi atât de dureros. E numai o palmă, dar asta nu înseamnă că în timp ce stăteam în baie cu apă rece pe arsură nu mi-a venit să leșin sau să vomit de durere. 
  • Cum, fiind o arsură superficială, a fost atât de dureroasă (am mai zis) și durerea aia pe care o credeam de nedepășit a trecut, totuși, atât de repede. 

Probabil cineva cu mai multe cunoștințe o să-mi explice în trei secunde ce și cum. Dar pe mine nu asta mă interesează. Mă interesează să pricep că puțină atenție face minuni. 

(A, și-am mai avut niște gânduri aseară, despre cum trebuie să fi fost chinurile celor vreo 200 de oameni de anul trecut, dar asta m-a crispat și mai tare și nu vreau să par lipsită de respect).

Data viitoare vă ascult din lecție. 

7 comentarii la “Prima lege a lucrărilor de laborator

  1. Acum zece minute m-am ars la mana, cu o tava scoasa din cuptor. Asta ca sa nu intrerupem lantul coincidentelor, probabil. Desi e doar pe cativa milimetri, arsura doare teribil. Cat despre ultimul paragraf, nu e lipsa de respect, ci empatie si STS. Suntem multi care, de un an incoace – fara o saptamana, ca sa fim exacti – la fiecare arsura sau caldura mai mare ne gandim, ca si tine, la Colectiv. Mi-am pierdut un prieten inauntru, acolo (pe fostul meu sot), si mi-e cu atat mai greu sa suport gandul unei astfel de dureri…

    • Mi se pare incredibil cât de multă lume a fost afectată. Mai vorbeam cu cineva că parcă am fi într-un cerc și fiecare dintre cei cu care vorbim cunoștea pe cineva care a fost acolo/a pățit ceva. Chiar și după un an, lucrurile astea ies foarte ușor la suprafață.
      Cât despre councidențe, eu zic să coacem o întâlnire, e ceva tulbure la mijloc.

      • Eu in viata reala nu prea exist. Dar uite ca ne intalnim aproape zilnic pe-aici. Nu sunt stalkerita, dar ma uimeste foarte tare tare cum pui tu pe „hartie” ganduri pe care le credeam doar ale mele. Si atunci comentez 🙂

  2. Raluca, pune miere peste arsura. Suna a leac babesc, dar cind e aplicata repede ajuta la diminuarea durerii si disparitia rosetii. Apoi gace crusta sa se formeze mai repede si se vindeca rana frumos, fara cicatrici si basici.

    • Mulțumesc de sfat. Nu sunt acasă să pot avea grijă cum trebuie și mi-e și frică, să fiu sinceră. Nu pentru că sună a sfat băbesc, ci pentru că am un strat subțire de piele care se desprinde și nu vreau să îl ating deloc. Dau doar cu Oximed spray și pare în regulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *