Ce face copiii sâmbăta și duminica, e? Febră, aia face. Mergem și la spital duminica, dar deja și asta e rutină, e numai puțin ciudat, ca și cum ne-am duce la un mall mai departe, unul cu care nu suntem foarte obișnuiți.
Ieri mai aveam niște cumpărături de făcut la un magazin adevărat și-am luat și bolnava cu mine, că n-aveam ce-i face. Bolnava părea destul de vioaie și tropăia prin magazin. La casă, se sprijină într-o rână de tejghea, se uită cu ochi lucioși la mine și-mi zice:
– Te iubesc.
Lumea din spate a oftat cu voce tare, ba niște femei slabe de înger au început să lăcrămeze puțin.
– Și eu te iubesc, dau și eu, apoi mă concentrez la ce scot din coș.
– Bla bla bla tra la la, asta e o întrebare pe care și-o pun oamenii de mii de ani.
Vânzătoarea deja nu mai scana nimic. Lumea de la coadă ardea de nerăbdare să afle răspunsul.
– Sigur că da, zic eu atentă numai c-o ureche, ca orice mamă care are și de distrat un copil, pe lângă cele cinșpe lucruri pe care le face în același timp. Care era întrebarea?
– Cine suntem noi pe Pământ, asta e întrebarea, zice Cap-cu-febră.
– Păi, ia să vedem, tu cine crezi că ești?
– Un dragon mare și puternic! (lumea de la coadă răsuflă ușurată.)
– Și dacă tu ești un dragon mare și puternic, mă umflu eu în pene, eu cine sunt? întreb cu speranță.
– Un koala jigărit. Flit. Sesiune închisă.
Pentru cine a deschis mai târziu televizorul, despre războiul koala-panda, aici:
Să te îmbolnăvești în week-end e chiar mai rău decât să te îmbolnăvești în vacanță. Bolile nu prea grave pe care le face toată lumea nu durează cât o vacanță (decât dacă-i aia mică-mică), dar durează măcar cât un week-end.
Sănătate Capului-cu-febră și mamei lui.
Așa-i, la asta nu m-am gândit. Un motiv în plus s-o drăgălesc. Mulțumim de urări.