Catinca a deschis sezonul de muci într-un moment nepotrivit, când bona Mă-sa Oli are niște probleme cu imunitatea și cade răpusă la primul strănut. Fiindcă și-așa jonglăm cu ea, nu-mi permit să se îmbolnăvească nimeni, nici măcar Șm.

Am zis, așadar, să pornim o campanie de prevenire. Și m-am gândit să încep cu Catinca și m-am gândit la niște propolis și miere. Acuma, voi nici n-o să clipiți, dar eu rostesc „propolis” cam o dată la doi ani și mă gândesc la el și mai rar. În general, eu sunt o necredincioasă în ale albinelor și florilor, merg mai degrabă pe paracetamol. Mă judecați sau nu, treaba voastră, eu vă spun cum stau lucrurile.

Îmi iau inima-n dinți și portofelul în mână și plec la farmaciile de peste drum. V-am mai spus, sunt două: una cu farmaciste neplăcute, una cu farmaciste drăguțe. Farmacistele drăguțe n-aveau tinctură, numai niște pastile. Dar eu voiam tinctură și nimic altceva. De lene să merg în altă parte sau să caut mâine, am intrat și alături:

– Bună seara, aveți tinctură de propolis?

– Da’ ce suntem noi, magazin de naturiste?

Prima dată când am vrut și eu de la albine, prima dată, mi-am și luat-o peste nas.

Ca-n bancul ăsta, pe care nu știu să-l spun decât în engleză, pentru că așa l-am auzit:

An American goes to Scotland. He visits everything and then goes to the farthest islands. One dark and rainy night, he enters the only pub on the island and asks for a single malt. Some people recognize a strange accent and raise their heads. From a table, an old man yells:

‘Ayy, Amerrrican! What’s yerr name?’

‘Bill. What’s yours?’

‘Ayy, Amerrican, see this pub? I built it with me own hands, stone over stone. But what, do they call me Pete-the-pub-builder? Oh, no, no, no. Do you see the lighthouse over there? I built it with me own hands, stone over stone. But what, do they call me Pete-the-lighthouse-builder? Oh, no, no, no. Did you see the school? I built it with me own hands, stone over stone. But what, do they call me Pete-the-school-builder? Oh, no, no, no… But you fuck one goat…’