Din nou despre Wolfsky Wolf.

Da’ până una-alta, vă rog să mă trageți de mânecă dacă încep să alunec periculos pe panta: morcovel/stomăcel/copilul meu e cel mai cel.

Așa, fiindcă toată lumea-i la cafia, vă rețin și eu 10 minute cu o piesă de teatru care s-a întâmplat sâmbăta asta. N-aveți nimic de pierdut dacă nu vă uitați, numai o să câștigați zece minute de muncă și-i păcat.

Cu toate astea, zic c-ar fi păcat să nu vedeți cum:

• pisica Șm apare nonșalant în cadru de câteva ori;
• actorii improvizează cu nesimțire fiindcă nu au repetat deloc;
• un actor nu poate să creadă nimic niciodată pe un ton ridicol;
• apar rechinii marsupiali;
• spectacolul a avut așa un succes încât a fost filmat de un spectator entuziast cu o cameră neprofesională, drept care imaginea e neclară și mișcată;
• dinozaurii sunt, totuși, buni;
• muzica de atmosferă e foarte bine aleasă;
• finalul ne arată cum Wolfsky Wolf, zis și Catinca și Regina Maria, este și scenarist, și regizor, și impretretator;
• și tot la final mi se arată adevăratul nume, lucru față de care nu știu cum să mă simt.

Doamnelor și domnilor, vă prezint Aventura lui Lili și a lui Bobo!