Sâmbătă seară am venit din vacanță, am găsit anunț pe ușa blocului:
Am zis bine, sunt odihnită, mă duc.
Duminică dimineață am vrut să fac o ceva de mâncare, iaca gaz n-aveam, clar, e vremea de ședință.
Ședința
Președintele:
– Ne-am adunat să vedem cum rezolvăm problema cu gazul.
O doamnă cu unghii lungi:
– Dacă-mi dați voie, eu m-am interesat pe internet, sunt firme care-ți oferă senzor de gaze și montaj cu 500 de lei, dar poți lua și senzor separat de la emag, dar atunci trebuie să și-l monteze fiecare apartament separat.
O doamnă revoltată:
– Păi dumneata știi cât durează asta? Eu am nevoie de gaz acuma!
Președintele:
– Până la Crăciun cel puțin.
Doamna revoltată:
– Măi, tu vorbești serios?
Un domn sprijinit de perete, sigur pe el:
– Chemați, domnule pe cineva, știu o firmă care zice că totul e în regulă și dă distrigazu drumnul și după aia se fac toate.
Domnul Gică Contra (pe ăsta îl știu, ela fel la toate ședințele):
– Ce vorbești, domnule? Întâi trebuie făcută reparația, după aia se montează senzorii.
Multă lume în cor:
– Ba nu, nu repară nimeni până n-ai senzorii.
Doamna revoltată:
– Păi și de ce nu montăm senzorii? Să intrăm în legalitate, să se dea drumul la gaz!
Președintele:
– Nu e cvorum, până nu se montează la toată lumea, nu se dă drumul la gaz. Dacă unul n-are, nu se dă drumul.
Doamna revoltată:
– Și cine să nu vrea?
Președintele:
– Uite, la apartamentul XX nu e nimeni. Ăla abia a ieșit din închisoare, acum iar îl caută cu poliția.
Opa, informații noi despre blocul meu.
– Și la apartamentul XY, ai văzut ce datorii au, n-o să plătească niciodată. (nu, nu eram eu)
Domnul sigur pe el:
– Fă, domnule, cum zic eu, cheamă oamenii ăia.
Doamna cu unghii lungi:
– Da, așa să facem! Sunteți de acord? Semnați?
Președintele:
– Dumneata și domnul V. (Domnul sigur pe el) nu puteți semna, sunteți numai observatori la ședință.
Domnul sigur pe el:
– De ce?
Președintele:
– Pentru că nu sunteți proprietari.
Doamna cu unghii lungi flutură o hârtie:
– Eu am!!!!
Toată lumea vorbește peste toată lumea. Tonul crește. Aflăm că multă lume stă în apartamentul părinților/socrilor/copiilor/unchilor/etc etc. Președintele vrea să scape de cei doi vecini voluntari care au venit cu soluții – bune, proaste, dar soluții, pe când el n-are nimic. Țipă, e roșu la față, are două vene care-i pulsează pe gât:
– Ascultă, domnule, eu nu intru în pușcărie din cauza dumitale! Ai împuternicire sau nu?
– Ți-o aduc mâine. Am una în alb de la soacră-mea.
– Pentru ședința asta ai?? Nu există împuternicire în alb!
– Ba da!
– Ba nu!
– Ai împuternicire holografă?
Toată lumea:
– Să schimbăm președintele!
Președintele:
– Nu puteți, că nu e pe ordinea de zi!
Domnul Gică Contra:
– Nu putem pentru că nu e cvorum, nu pentru că nu e pe ordinea de zi, am citit legea!
Președintele:
– Foarte bine! Să alegeți președinte nou. Dar dacă președintele ăla face vreo ilegalitate, eu personal mă duc și îl torn la poliție și intră la închisoare.
Un domn:
– Bine, dar ce s-a întâmplat, de fapt?
Doamna revoltată:
– Chiar așa, că eu nu știu despre ce vorbim aici!
Bine c-a zis, că nici eu nu știam.
Ce s-a întâmplat de fapt
Acum câteva zile (nu se zice când), cineva a simțit miros de gaz. Vecina Știe-tot a sunat la Distrigaz. Distrigaz a venit și-a zis: a, n-aveți senzori de gaz conform legii? Și, jap, a închis robinetul și-a promis că-i dă drumul când și ultimul suflet din bloc o să aibă senzor de gaz. Nimic despre scurgeri, reparații, astea nu-s treaba lui, altcineva se ocupă.
Înapoi la ședință
Președintele și-a pus venele la loc, acum e rândul Vecinei Știe-tot să facă apoplexie, acum toată lumea o acuză pe ea că ne-a închis gazul.
Doamna cu unghii lungi:
– Domnule, hai să luăm o hotărâre acum.
Cineva:
– N-avem cvorum.
Altcineva:
– Fiecare să reprezinte pe câte cineva și facem cvorum.
Președintele urlă:
– NU AVEȚI ÎMPUTERNICIREEEE!
Toată lumea țipă:
– O s-o aduceeeem!
Se fac calcule, nimeni nu e de acord cu nimeni, toată lumea e de acord cu toată lumea, așa numai prin filmele rusești din anii optzeci am mai văzut, nici măcar în filmele noastre cu ciorbă nu e atâta haos.
Semnăm.
Domnul Gică Contra:
– Bun, ce-ați semnat? Că acuma or să scrie ce vor ei!
Se face textul deciziei.
Altcineva, proaspăt ajuns la ședință:
– Domne, da’ cu repartitoarele alea de căldură cum e treaba? De ce să le punem.
Președintele explică:
– Domne, cum am zis și la început situația de la început….
Doamna cu unghii lungi:
– E, alea nu trebuie decât de la anul. Până atunci poate nici Radet n-o să mai fie.
Președintelui îi cresc iar venele pe gât:
– Vă contrazic (până acum îi zice pe numele mic). Trebuie pentru că anul trecut în octombrie….
Doamna cu unghii lungi:
– Dar nu vă gândiți că oamenii sunt electrici și magnetici și toate instrumentele astea cu wifi manipulează și distorsionează? Adică ei zic că ele culeg informația, dar ele pot și să trimită informație și să te manipuleze.
Președintele:
– Da, da, ca la telefoanele astea mobile, când îți pui două la urechi te doare capul.
Toată lumea e de acord. Mă uit la ceas. A trecut o oră jumate, mi-ajunge. Mă ridic și mă gândesc unde să mă duc să-mi iau o plită electrică și că poate nu sărim, totuși, în aer.
Cobor pe scări. Ușa domnului căutat de poliție are patru yale.
înseamnă că la mine a fost parfum. la noi e distractiv. unii au centrală și sunt debranșați, dar au senzori că așa trebuie. alții sunt la comun, dar unii pe vechea țeavă (me included), unii pe una nouă. și ăștia au senzori, puși pe altă lege.
acu’ vreo 2 luni o tanti s-a gândit să dea cu spray de gândaci și a început sensorul să urle. ea l-a scos din prinză, dar a tăcut ca mortu-n păpușoi, n-a anunțat pe nimeni, nu nimic. dar senzorul urlase și oprise alimentarea cu gaz pe țeava veche.
altă vecină când a văzut că gazu’ nu mai vine și nu mai vine a sunat la distrigaz. și ăia au oprit gazul, că cică nu e treaba lor să verifice de ce s-a oprit.
acuma, ca să avem iar gaz, cică e o lege mai nouă care-i obligă p-ăia cu centrale, care au senzor pe legea lor, să mai pună un senzon și pe legea mai nouă (aia care-i obligă pe ăștia fără centrală să aibă senzor, cică s-a modificat relativ recent, că inițial nu-i deranjase). no, și acu’ ăștia cu centrale au zis că ei nu mai au chef să plătească un nou senzor, ei au gaze, că ei sunt pe țeava nouă și îi doare la banană.
și s-au dat 2 soluții: toți ăia legați de țeava veche de debranșam de la aia și ne legăm la aia nouă, dar ne costă 2000 lei/apartament și durează vreo 2 luni până avem gaze (că se lasă cu proiecte, aprobări și alte balamucuri) sau tot noi, ăștia ”vechii„ plătim senzorii pt ăia cu centrale și avem gaze într-o săptămână. (dacă o vedeam pe tanti care a declanșat nebunia, aia cu gândacii, că ar arăta că pare să aibă măcar 100 lei în contul de economii ziceam ”ea a declanșat tot, ea să plătească, eu vreau gaz mâine, nu la toamnă”).
s-a decis că plătim pt ăia că e nașpa să nu poți să-ți fierbi măcar un ou sau sfânta cafea (deja erau vreo 4 zile fără gaz). decizia s-a luat cu 50%+1 dintotalul celor care trebuiau să se scobească în buzunar (dar a fost unanimă raportat la prezența la ședință) (din fericire toți erau proprietari, că altfel ieșea cu tărăboi).
după încă vreo săptămână aveam în sfârșit gaze.