Ieri m-am dus să mă tund și să mă colorez în cap și, pe final, le-am întrebat pe doamne:

– Da’ un fixativ așa, mai bun, îmi dați și mie pentru acasă?

Pentru cine are încă 30 de ani, de la o vârstă încolo fixativul e la fel de necesar ca pasta Corega, îți ține părul bine în loc.

Mi-au dat și era cât pe ce să le întreb dacă au și tuburi mici, de călătorie, dar mi-am adus aminte de ce-am pățit în Senegal.

Plecam din Senegal în Ghana cu treabă. Bagaj mic, cosmetice de călătorie conform dispozițiilor în vigoare. Domnul de la securitate mă caută meticulos pe toate părțile. Era cam șase dimineața, motiv să fim cu toții nițel nervoși.

– Aaa, zice el și pune mâna pe două tuburi. Ce este asta?

– Asta, domnul meu, este sprayul împotriva țânțarilor și fixativul meu, în recipiente de 100 de mililitri.

– Le reținem.

– Da’ di ce, întreb eu cursiv în limba franceză în original, că e împachetate cum trebuie.

– Non, îmi răspunde fioros, regardez ici: flammable.

Te uiți la fața mea, sigur că la șase dimineața aș putea să-i dau cu fixativ în ochi vreunei stewardese doar pentru că există, și dacă n-are cafia aș putea chiar să-i dau foc, dar n-o fac, de obicei, pentru că uit mereu să scot fixativul din geantă și să-l iau cu mine pe scaun.

Dar regulile sunt reguli și el avea uniforma și pistolul, așa că i-am lăsat și sprayul împotriva țânțarilor și, cel mai rău, și fixativul.

Puțin destabilizată că o să vadă toată Ghana ce prost îmi stă părul, mă înfig în duty free… unde de pe primul raft îmi fac cu ochiul câteva duzini de tuburi de fixativ identice cu cel care de-acum o să-l bucure doar pe domnul de la securitatea aeroportuară senegaleză. Și-mi cumpăr unul, că nu-s lacomă, mă îndrept de spate și mă duc mulțumită în treaba mea.

Dar e bine de știut că suntem în general în siguranță, că domnii și doamnele de la securitate sunt vigilenți și nu te lasă să treci cu chestii periculoase pe care le poți cumpăra după aia cu 2 dolari din duty free.

Spray anti-țânțari n-am găsit, că mi-aș fi luat și din ăla.