Ne-au invitat niște prieteni la Star Wars de ziua noastră. Chestie șmecheră, proiecție la miezul nopții înainte de lansarea oficială, fițe pe toate părțile. Ne-am bucurat și am zis „mulțumim, venim”, deși altfel nu l-am fi văzut decât după ce s-ar fi terminat isteria din primele săptămâni.

Ne-am pus niște hăini mai de doamne-ajută pe noi și ne-am dus. Și ne-am pus ochelarii 3D. Și-a început.

Și eu am adormit.

Ultimul lucru care mi-a trecut prin cap înainte să ațipesc, totuși, e că-n filmul ăsta ăia-n alb sunt ăia răi.