Știu ce-o să fiu când mă fac mare

Cu treabă sau fără (din păcate mai mult cu decât fără), mă cam fâțâi prin țară. Sus-jos, stânga-dreapta, cum mă cauți, nu-s acasă. Am bagajul făcut la ușă, ca geanta de maternitate, nu trebuie decât să-l înhaț și m-am cărat.

Mie-mi place să fiu pe drum, nu-i vorbă, dar „fiitul” ăsta pe drum înseamnă să dormi într-o mulțime de locuri, care mai de care – sau nu. Și-am ajuns, și-n cazul ăsta, să cer numai nevoile de bază: pat bun și baie curată, cu prosoape spălate și apă caldă. Da’ frate, uneori și asta-i prea mult de cerut. Greșesc, nu uneori, mai mereu.

Băile, cel puțin, sunt exasperante. Și nu-mi spuneți că stai de cât plătești, c-am fost în primăvara asta într-un hotel de patru stele care avea bandă sanitară peste cadă, chiuvetă și vasul de toaletă și ghici ce urme de maro întărit am găsit în budă? Cabinele de duș nu scurg apa bine. Para de duș nu e prinsă de furtun și apa sare prin toate părțile, numai nu pe unde trebuie. Apa caldă nu e caldă. Sau e prea caldă. Becuri sunt sau nu sunt. Faianță sărită. N-a fost baie fără urme de mucegai vizibile la cadă. Prosoape curate, dar rupte. Din astea. Dar peste tot, exasperant de peste tot.

Și-așa mi-a venit ideea ca atunci când o să cresc mare să fac un ghid al hotelurilor din România, bazat exclusiv pe calitatea sălilor de baie. Se va numi Ghidul Zaharia al Hotelurilor din România, desigur. Sistemul de notare o să fie foarte simplu. Cinci stele: una pentru aspect, una pentru cadă sau cabina de duș, una pentru chiuvetă, una pentru vasul de toaletă, una pentru dotări. That easy.

Faianță sărită? Pac, ți-am rupt un colț de stea. Mucegai pe marginea căzii? Cabina de duș nu se închide? Sare apa peste tot? Dușul e prost? Apa se încălzește aiurea? Pac, adio încă o stea! Chiuveta e înfundată sau robinetul se mișcă greu? Sorry-compressory, te trec la minus. Nu pot trage apa? Sau când trag apa curge pe lângă budă? V-am pupat, nu vezi stea de la mine. N-ai bețe de urechi? Prosoapele sunt rupte? Îmi pare rău, numai intenția nu contează.

Ah, ce-aș vrea să câștig la loto și să mă plimb peste tot. Să nu știe nimeni ce fac eu acolo cu carnețelul în mână. Și-odată să scot o cărțoaie care să le spună oamenilor cinstit la ce să se aștepte când dau o căruță de bani pe patru stele care nu-s decât două în realitate! (da, știu cum e sistemul de stele în turism, nu despre asta e vorba).

Oi, și nu mă supăr nici dacă face altcineva treaba asta înaintea mea, eu o să fiu prima care o să ia ghidul ăla!

2 comentarii la “Știu ce-o să fiu când mă fac mare

    • Adevărat. Și dacă ești mereu pe drumuri devine sâcâitor și obositor. (Scuze că răspund târziu, suntem… pe drumuri)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *