Lasă, mai citiți o dată titlul la sfârșit și vă prindeți. E duminică seară, ora 21, ultima zi de vacanță. – Mai am de făcut ceva la engleză, zice. Naturlich, what else? Întindem cincizeci de cărți, caiete, pixuri și creioane și-ncepem. Catinca moșmondește ceva la un copac al familiei. Eu nu-nțeleg cum vine asta. În […]
Merg s-o iau de la școala de engleză. Când mă vede, se luminează toată, mă ia de mână și mă duce-n clasă. În jurul ei mai sunt vreo patru-cinci admiratori. Se suie pe un scaun și-ncepe, cu foaia-n mână: (Aparte, către mine): – Puțină publicitate. (cu voce tare, de announcer): – De la creatorii poveștilor Lupul […]
Ca un zidar care vede o casă terminată, ca un țăran care se duce mulțumit să-și culeagă porumbul, ca un camionagiu când iese din cel mai lung tunel din lume, ca Edmund Hillary prima dată pe Acoperișul Lumii, cam așa e un părinte când copilul lui spune: bună ziua de unul singur. E semnul că […]
Ieri la pranz. Ma arunc in primul mall cu fast-junk-food. Pe drum imi aduc aminte ca n-am caiete Tip 2 pentru scoala si zic sa impusc doi iepuri odata. Mai degraba as manca doi iepuri odata. Asa foame-mi e. Si as impusca oameni. Oameni ca matracuca cu jeep negru de Mehedinti (apropo, BN, AR, CS, nu vad numere din astea aproape niciodata, judetele astea chiar exista?) care face balet in mijlocul strazii si nu se hotaraste daca sa raspunda la telefon, sa se rujeze sau sa parcheze. Pe foamea mea. Oameni care se pun de-a curmezisul drumului meu catre mancare grasa si gretoasa. Sunt scarboasa si in stare naturala, dar cand mi-e foame n-ai ce vorbi cu mine. Sugi burta, lipesti peretele, intorci capul si treci. Cand mi-e foame, is Joey.
