Era acu vreo cinșpe ani. Eram tineri, eram slabi și frumoși, n-aveam copii. Eram toți în aceeași țară, nu vraiște, ca acum. Stăteam chiar aproape, în condiții de București. Ieșeam în fiecare weekend, iarna mergeam la munte, vara la mare, uneori ne prindea duminica ora unu noaptea la Sibiu și a doua zi trebuia să fim la birou. Eu și viitorul-meu-soț-actual-fost-soț intrasem mai târziu în grup, dar ne lipisem repede. Ne întindeam la povești de fiecare dată și ne hlizeam întruna.
Și oamenii ăștia care erau acum bunii noștri prieteni, făcuseră la un moment dat un revelion la Praga. Fusese o excursie memorabilă, se pare, fiindcă la fiecare întâlnire ne povesteau despre ea. Când invidia inerentă s-a tocit, tot glumeam despre asta. Dar ajunsesem să știm tot despre revelionul lor, ca și cum am fi fost acolo. Știam ce prostii au făcut în tren, știam că Ioana avea pneumonie și umbla cu plămânii într-o pungă, știam cum au fost la un bar de negri, știam tot-tot.
Ce vreau să zic. Am fost de curând la un concert Zdob și Zdub. Tetă Ană, nană Ioană &Co, fiindcă știu ce cântați la Praga în tramvai, asta-i pentru voi:
Later edit: Ana zice, băi, sună ca și cum am fi făcut asta, dar nu-mi mai aduc aminte. Ok. Ori am inventat eu, ori ați uitat voi, dar când aud cântecul ăsta eu tot la revelionul vostru de la Praga și la voi mă gândesc.
🙂 Nu va uit cu Sibiul, nu v-ati dat seama cat de grav era ca nu eram spalata pe cap… Oricum, a intrat folclorul multor oameni si de pe aici (cand mergem asa fara tinta si primim intrebarea unde mergem, noi raspundem fara ezitare „la Sibiu”).
Cat despre Videli Noci, nu stiu ce sa spun; e la mine in playlist, mereu ma binedispune.
Of, vorba cantecului, „ca la 20 de ani”. Doar ca acum e x2
hahaha, la voi e mai greu să vă păcălească cineva cu Sibiul, că până clipiți de două ori scrie deja în altă limbă. degeaba vă aburesc geamurile și vă pun să jucați fazan pe țări, că vă prindeți imediat.
O, da, si ce ma bucuram ca va bat la fazan. Ca doar mi-s competitiva si eu un pic.