Una din cărțile preferate ale Catincăi e Cartea lui Moș Opossum despre pisicile poznașe a lui T.S. Eliot. Fragmentul care ne-a dat bătăi de cap e chiar la începutul cărții. Și ne-a dat bătăi de cap pentru că ne vorbește despre un mister încă nepătruns:
Dar peste toate-i un nume lăsat la urmă abia,
Iar numele acesta în veci nu-l veţi ghici:
Nici un studiu al omului nu-l va putea afla –
Doar pisica însăşi îl ştie şi nu-l va dezvălui.
Când zăriţi vreo pisică adâncită-n meditaţie,
Motivul, vă zic, e acelaşi mereu – şi anume:
Mintea sa e pierdută în sacra contemplaţie
A gândului la gândul la gândul la propriu-i nume:
Inefabilul efabil
Efaninefabil
Adâncul, de necercetat, singularul său nume. (de aici)
Și de când o avem pe Șm ne tot gândim care o fi adevăratul ei nume, cel numai de ea știut.
Misterul numelor pisicii se combină cu o reminescență de pe când Catinca era Dumnezeu. O să spunem povestea asta altă dată, ce trebuie reținut e că primul lucru pe care-l face Catinca atunci când vede un om/animal/lucru nou este să-i dea nume. Mai ales animalelor și în orice condiții. Când a văzut o pisică în scara blocului, n-a întrebat ce-i cu ea acolo, a zis:
– Pot să-i dau nume?
(o cheamă Nas-Pătat).
Și, cum spuneam, ne întrebăm de multe ori care ar putea fi adevăratul, inefabilul efabil nume al lui Șm. Care nume oricum nu prea e pe placul Catincăi, deși s-a lipit de noi ca cleiul. Din punctul ăsta de vedere, Catinca iar seamănă cu mama. I-am dat mamei acum foaaaaarte multă vreme un pui de caniche pe care l-am numit Chupacabra fiindcă fix așa arăta, dar mama nu și nu, o s-o cheme Alis. Pfuu. Nomen est omen, au avut o relație dezastruoasă și pun pariu că dacă îi ziceau Chupacabra s-ar fi înțeles de minune.
Bun, și-ntr-o seară, Catinca:
– Ce-ai zice să-i spunem lui Șm Silver Stream?
– Hă?
– Da, cred că ăsta e numele ei adevărat.
– Tu, uită-te bine la ea, arată Șm ca un Silver Stream? Unde vezi tu argint la ea, poate în cap.
– Și cum să-i zicem?
– I Can’t Catch Flies Because I’M Stupid.
– Pff și cum s-o alintăm? Stupid?
– Uită-te la privirea ei, crezi că-i pasă?
– Creier de nucă. Dar sună bine Silver Stream, nu?
– Sună minunat, dar nu e despre Șm.
A doua zi dimineață, cu ochii cârpiți de somn, iar:
– Dacă nu Silver Stream, atunci poate Sand Storm? Uită-te că e nisipie.
– Da. Și când o apucă amocul, aleargă prin casă ca o furtună.
– Și-i rămâne numele Sand Storm?
– Nu, Hair Storm, că lasă în urmă vălătuci de păr.
Hair Storm, deci. Să vedem ce-o să zică și Șm.
Incep sa-ti deschid cu frica articolele. Si a mea are „darul” botezului, zeci de animalute (reale sau imaginare, dar preponderent catei, totusi) si-au cunoscut cu adevarat destinul datorita ei. Trebuie sa le confruntam arborii genealogici, sa gasim craca comuna…
Se face. 🙂