Trei lucruri pentru mine, să-mi aduc aminte zâmbind când oi fi bătrână.

Anul trecut am băgat o mașină într-un gard de protecție, pe un deal, în curbă. De-atunci mi-i cam frică de dealuri, serpentine și garduri de protecție.

Mie nu-mi place să mănânc. Sunt și năzuroasă, e drept, dar mâncatul, în general, nu-i din filmul meu. Brânza e în topul nemâncatelor – mai puțin când mă duc în Georgia, că acolo n-ai cum să nu mînânci cu brânză.

Când eram mică, odată, la mare, din joacă, tata m-a aruncat în sus și m-a lăsat să cad în apă. De-atunci mi-e frică să fiu aruncată sau să intru cu capul sub apă. Like f r i c ă.

și aș vrea să țin minte vacanța asta, pe lângă faptul că a fost vara lui faci ce vrei, pentru că

am condus singură tot drumul până-n Grecia și-napoi, pe dealuri și serpentine. (cu mulțumiri famigliei că nu m-a lăsat de capul meu, că altfel cine știe, poate făceam un concediu plăcut în Turcia)

am deschis gura în mod voit ca să mănânc niște feta saganaki (sună bine, dar e doar niște feta prăjită) și, lo and behold, mi-a și plăcut. (și mi-a plăcut așa de mult că am găsit și rețeta și mi-am cumpărat și ce trebuie ca să fac și eu acasă și-o să și fac când ne-or da drumul la gaz)

și pentru că Haide, Zaha!

Mulțumesc celor 13 copii, plus 3 ai proprietarilor, și celor 13 adulți pentru încurajări și pentru că m-au împins în apă, că altfel nu făceam asta.