Când ziceam și eu că, uite, despre ce să mai scriu, mi-am luat telefon nou. O japiță, dar dual sim, că o să am nevoie.

Am ajuns acasă, m-am uitat la el din toate părțile, am reușit să-l desfac. Am zis că să pun și cartela pe care o am acum, să mă obișnuiesc cu japița, că e pe Android și eu merg pe IOS. N-am nimic cu Androidul, dar așa e viața. Pe urmă  pasul firesc era să scot și cartela din iphone, s-o pun în japiță. Numai că ce pot face două mâini dibace nici dracu nu desface, n-am mai putut deschide telefonul. Na, ce faci când nu merge? Aduci un ciocan mai mare. Am băgat alt ac și-am tras de-a zburat locașul cu tot cu card. A zburat, nu mint, că io nu mint niciodată, numai că totul e așa aiurea că lumea zice că exagerez. Am recuperat locașul, cardul, în schimb, e la mama dracului, nu-l găsesc de o oră. Am întors și cana, nu-i. Am pipăit-o pe Șm, nu l-a înghițit. Asta e, nu mai am card, tre să mă milogesc de ăia să-mi dea unul nou, deși n-o să mă creadă nimeni că mi-a zburat prin casă, uite-așa.

Da, o să-mi trebuiască telefon cu dual sim, că de fapt nu știam cum să vă spun că luni mă duc să muncesc două luni la Dakar, chiar în oraș. Aș fi zis că să ne auzim cu bine, dar nu cred.