Viața-i greu, faza pe petreceri cu animale

Pistolul lui Cehov (referință culturală obscură. Cehov zice așa, citat aproximativ: „dacă un pistol apare în capitolul unu, el va fi folosit în capitolul cinci”)

Acum câteva luni am avut în bloc situația cu scurgerea de gaze. Sau cu impresia de scurgere de gaze, încă nu ne-am lămurit. S-a raportat aiurea, a venit Distrigaz și a închis robinetul că n-aveam senzori de gaze, s-a făcut ședință de bloc, a venit o firmă, s-a văzut ce ce cu scurgerea, s-au pus senzori. Situația e că încă n-are toată lumea senzori din ăia – de exemplu vecinul proaspăt eliberat dar pe care se pare că-l caută poliția din nou deci e puțin probabil să fie acasă prea curând, așa că Distrigaz poate să apară oricând și să zică: ha! și să închidă iar gazele.

Petrecerea

Ieri a fost ziua lui Șm. A făcut șase ani. Vorba vine, a fost ziua când am adus-o acasă, în rest e o pisică misterioasă și fără vârstă. Fiindcă nu ne potolim și tot o iubim, i-am făcut și anul ăsta tort de conservă cu boabe, deși duminică a făcut iar pipi pe pat și a trebuit să mă duc din nou la IKEA să-mi iau plapumă și ieri dimineață a vomat de ciudă lângă litieră. A avut și lumânare, și baloane. Catinca a făcut iar mișto de mine că-s bătrână, dar eu cred că încă mă țin bine la ce viață de șanț am avut până acum așa că n-am pus la suflet. Satana a spart două baloane din șase și am hotărât că e suficient și le-am îndesat pe celelalte patru în debara. Câinele Vuple dădea din coadă pe lângă noi. Tortul a fost împărțit inegal la trei și timp de cinci minute a fost liniște în casă.

Întâmplarea

Seara a continuat fără alte incidente. Nu s-au vărsat pahare, nimeni n-a vomat, nimeni n-a făcut pe lângă litieră, copilul a plecat liniștit la culcare, toată lumea a adormit liniștită.

Până la ora două, când m-a trezit un bubuit îngrozitor. Din ciclul vise cretine cu efect prelungit, din care tot am avut parte în ultima vreme, cu o noapte înainte visasem cutremur și furtună cu tunete și fulgere și toată ziua am avut stomacul nițel strâns când îm aduceam aminte. Cu impresia visului încă puternică, când am auzit bubuitura am sărit din pat direct în ușa Catincăi să văd dacă e bine. Eram convinsă că fusese iar cutremur. Pulsul spărgea recorduri, mă sufocam și încă aveam zgomotul în urechi, on repeat. Catinca sforăia de voie. Am învelit-o și m-am împleticit prin casă să văd ce-a fost. Cu Vuple lipită de-un picior și Șm de celălalt, ceea ce n-a fost de niciun ajutor. Am aprins luminile peste tot și totul părea în regulă, până am ajuns în holul de la intrare, unde ușa la debara era deschisă și Satana se juca cu niște resturi de balon. Cred că zgomotul a fost mare doar în capul meu adormit și plin de prostii.

Am ratat-o, normal, că-mi tremurau picioarele și-i greu să-i dai unei pisici un șut când te ții de pereți, dar dacă tot eram în hol și cămara era aproape am zis că, hai, luăm o gură de whisky și uităm de asta. Noroc că mă mișcam mai încet decât gândeam, că până să ajung la sticlă a sunat la ușă. Am deschis.

Pistolul lui Cehov reapare

O vecină tradițională, în capot:

– Am auzit un zgomot mare și-am crezut că e explozie de la gaze.

Se pare că nu-s singura cu gărgăuni. Mi-am adunat tot curajul și-am liniștit-o.

– Lăsați, eu am crezut că a fost cutremur. Apoi am închis ușa și am început să mă gândesc cum să fac să nu mai dau ochii cu niciun vecin, niciodată.

N-am reușit, dar nici să adorm n-am mai putut, așa că sunt la birou de la șapte și vă rog să mă înțelegeți dacă azi o să vorbesc rar și o să răspund la comenzi cu ceva întârziere.

Un comentariu la “Viața-i greu, faza pe petreceri cu animale

Lasă un răspuns la Ady Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *