Viața-i greu, faza pe taxiuri (1)

Povesteam ieri de polițistul care m-a prins de două ori cu nasul în telefon la volan, dar mai am una:

Acum mulți, mulți ani, ca la vreo cinșpe. Eram tânără, eram în putere, munceam ca nebuna până pe la unu noaptea. Nu tot timpul, astea erau vârfurile, dar plecam frecvent pe la nouă-zece de la birou. Între timp am rezolvat-o, pe la treizeci de ani mi-a venit mintea la cap.

Într-o noapte din astea cu treabă până la ore mici, chem un taxi ca să dorm cât de cât în patul meu. Mașina vine repede, eu picotesc în spate, în zece minute ajungem acasă, că la două noaptea sunt mașini pe stradă câte bărci cu pânze pe Dâmbovița. Din obișnuință, îl rog pe taximetrist să aștepte până vede lumina la etaj. Omul înțelege și stă.

Îmi cumpărasem garsoniera de vreun an și mi se părea că știu cam cu ce se mânâncă blocul în care stăteam. Ei bine, în noaptea aia, la ora două și zece, am descoperit că există o cheie de la ușa blocului. Interfon nu era.

Zgudui ușa pe toate părțile. Nimic. Încerc prin spatele blocului, ușa tot închisă. Taximetristul mă aștepta cuminte.

– Să claxonez? întreabă.

– Nu, vai de mine.

Vezi bine, eram închisă pe dinafară, nici bani de-un drum înapoi la birou nu mai aveam la mine, dar eram civilizată. Și dacă claxonam, ce era să fac, să-ncep să urlu: Să coboare cineva să-i deschidă și proastei?? Vă rooog!!!!

Mai zgârm la ușă o vreme, fără succes. Dar la barza chioară îi face Dumnezeu cuib și, ca norocu, după vreun sfert de oră ies niște oameni din bloc. Îi dau repede taximetristului restul de bani, le mulțumesc oamenilor (le-aș fi mulțumit și dacă erau hoți și coborau fix de la mine) și țâșnesc pe ușa întredeschisă.

O noapte terminată cu succes, ce mai.

După o vreme, plec din nou târziu de la birou. Nu așa de târziu, dar suficient cât să n-am chef să schimb un autobuz și-un tramvai până acasă. Chem taxi. Mă urc în mașină, zic bună seara și adresa și-nchid ochii.

– Mergem la dumneavoastră acasă, da? zice taximetristul.

– Eu, da, dumneavoastră, nu știu, răspund puțin agasată (că sunt din alea pe care le superi repede).

Dar cheie de la bloc aveți?

Bang. Badabum-bum.

De-atunci am rămas prieteni cât a mai fost el taximetrist la firma aia.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *