Săptămâna asta, de exemplu.

A-nceput de marți. Știți cum a fost – ploaie peste ploaie și deasupra altă ploaie. Am lăsat geaca de blugi cu care plecasem de-acasă la birou și am luat pe mine geaca de piele care zăcea acolo de nu știu când. Și cizmele de cauciuc, uitate de astă vară. Cheile nu le-am luat din haina de blugi, normal. Am ajuns acasă, Catinca era dusă-n sat cu ceva treabă, că ea dor n-are. Ce să fac, să stau pe scări? Deja am făcut o gropiță la noi pe etaj de câte ori n-am avut chei la mine. M-am oprit la terasa de peste drum și-am băut o bere până a venit copilul, desi nu voiam neapărat. E mai, acușica tre să ieșim la plajă, știți cum e.

Miercuri n-am fost în oraș, dar joi știu c-am plecat la birou pe ploaie, pregătită până-n dinți: cizme de cauciuc din nou, haină de ploaie, umbrelă. Până seara era cald frumos. Am plecat de la birou cu haina de piele și niște pantofi pe care-i aveam pe acolo.

Unde am plecat? Nu acasă. A doua zi avea Catinca teză la matematică. Niște prieteni ziseseră de ceva vreme pe grupul de facebook să ne vedem, dar când am văzut notificările le-am și zis, politicos, io nu pot, că mâine am teză. Cu toate astea, fiindcă am, totuși niște deficiențe, când o două college de la birou au zis ieșim și noi azi să ne povestim cum am spus? eu am răspuns, natural, f%^k it, mâine am teză la mate, de ce nu? Și am mai băut două beri foarte mici care fac cât una medie, că ăla unde am fost nu e loc să torni în tine.

Ieri dimineață am lăsat copilul să-și vadă de teză, am plecat la birou pe soare, când să plec înapoi acasă – ploua, what else? Am lăsat haina de piele la birou, am luat din nou haina de ploaie (vedeți mai sus, eu știu că pare că n-am nicio noimă, dar totul se leagă), cizmele de cauciuc și umbrela și-am pornit. Pe drum m-a sunat Catinca – pot să mă duc la dansuri cu A.? Poți, mamă, de ce să nu poți? Am predat copilul, eram liberă de contract, m-am dus la Mega, ce altceva să fac? Am umplut trei sacoșe, am plătit, am pus restul în buzunar, ceva nu era în regulă. Normal, cheile erau în haina de piele. Mai aveam de stat o oră jumate, m-am dus la terasa de peste drum, am băut o bere. Deși nici de data asta nu țineam morțiș. Dar măcar am mai vorbit cu oamenii. I-am dat copilului mesaj să mă sune când ajunge, că n-am chei. Când am văzut că se face ora, m-am dus acasă s-o aștept pe scări. Am așteptat un pic, încă un pic, s-a făcut jumătate de oră de întârziere, făceam și pe mine, am sunat-o pe mama colegei cu dansurile, doamna zice dar am lăsat-o acasă demult. Exact, Catinca era acasă demult, doar nu se uitase pe telefon, iar eu am stat jumătate de oră degeaba pe scări.

Și-azi noapte, am adormit pe la zece jumate, m-am trezit la unu jumate după un vis cu grămezi de gândaci de bucătărie și gândaci mari de canalizare. Am pus la spălat, am făcut prin casă, am pus și aspiratorul. Pe la cinci am zis că poate un gât de whisky din ăla bun m-o adormi la loc, să simt și eu că e sâmbătă. Nu-mi ziceți de lapte, că eu lapte nu mai beau de la un an. Aiurea. S-a făcut lumină și eu tot cu ochii mari sunt.

Dar poate o să dorm mâine, sau cândva. Și poate îmi pun cheile la gât, că nu-i nicio rușine. Și poate n-o să mă mai distrez așa, de nevoie.