De fapt, varianta corectă este Vai de zilele mele.

De vreo câteva săptămâni ne-am repus pe traseu, râdem, glumim, încercăm mai degrabă să fim drăguți și să ne ajutăm în loc să ne punem piedică.

Cu același val, ieri a fost o zi perfectă. N-am uitat nimic acasă, nici măcar floarea de 8 Martie pentru învățătoare. Am plecat la timp. Am avut vreme chiar să primesc și felicitarea plină de flori și de sclipici pe care scrie la mulți ani, Five Nights At Freddy’s Rulzzz!. N-am uitat să dau telefoanele care trebuie. Am avut o întâlnire în care am fost semi-competentă. Am vărsat niște cola pe birou, dar n-a fost mare lucru. Am ajuns la timp acasă. Am râs. Catinca și-a făcut singură treburile de care e responsabilă, fără mare mârâială. Temele erau gata făcute. Pisica Șm a spart un pahar ca să-mi atragă atenția că am mâncat o felie de salam care era de drept al ei, dar am rezolvat-o aruncând după ea* un singur papuc de casă, nu pe amândoi.

Și-apoi am băgat copilul în pat să mai vorbim. Și nu știu cum am ajuns la ceva cu unghiile ei de copil mic și i-am zis:

– Când te-ai născut aveai unghii perfecte.

– Da, da, m-a îngânat ea, mi-ai mai spus de o mie de ori. Și ce-am mai avut așa perfect??

Și, fiindcă noi suntem cool și bolborosim în engleză între noi, eu am spus, rotunjind bine cuvintele ca să iasă limpede frumusețea, ca bătaia unei aripi de înger:

”If there ever was a perfect moment in my life, that, when you were born, was the worst”.

Liniște. Liniște. Liniște.

Ea: ”Pretty awkward.”

Eu: ”Unintentional.”

Ea: ”Still.”

Liniște.

Ea: ”So lame. But I forgive you.”

Noapte bună.

_____

*pentru că lingea apa dintre cioburi