Ca-n viata, de nu ne mai saturam sa ne miram, discutiile cele mari vin ele catre tine, n-asteapta linistite pana-ti faci tu o cafea si te asezi confortabil pe canapea, cu copilul la picioare, ochi in ochi cu tine ca o caprioara atenta.
Aseara, cand am ajuns acasa, am bagat repede stiri, ca pierdusem ultimii 20 de metri pe care-i facusera frantuzii prin padure, cautand orbul ca sa-i scoata ochii.
Catinca ignora de obicei ce n-o intereseaza, dar de data asta era cu urechile ca Dumbo. Si, iata, vine intrebarea:
– Mami, de ce e atata lume cu hartiile alea la fel in mana?
Am inceput vreo trei raspunsuri si nici unul nu era suficient de bun, sau suficient de clar sau de pe-ntelesul ei. Si, culmea, nici nu se dadea dusa. Atunci mi-am pus un whiskey din ala bun si-am zis:
– Fii putin atenta. Ieri au fost impuscati niste oameni. Multi. Ca si cum cineva ar intra cu o pusca la mami in birou si ne-ar omori pe toti. Oamenii aceia lucrau la un ziar si desenau si spuneau lucruri care nu le conveneau deloc unora. Si atunci, cei care s-au suparat s-au dus si i-au impuscat.
– Si cei de la ziar n-au putut sa nu mai zica, ca sa nu-i supere?
– Nu, n-au putut si nici n-au vrut. Tu stii cum imi spui mie: „mami, acum o sa spun ceva si tu o sa te superi”?
– Da.
– Si eu ce zic atunci?
– Zici: „Tu spune si vad eu daca ma supar”.
– Exact. Daca tu crezi ca ai ceva de zis, trebuie sa zici, fara sa te temi ca superi pe cineva. Iar daca cineva se supara, felul in care reactioneaza e problema lui, nu a ta.
– Ca atunci cand ti-am zis ca esti o mama rea? (ei bine, da, am avut parte)
– Exact. M-am suparat foarte tare. Dar daca tu ai crezut asta, e dreptul tau sa imi spui. Si dupa aia, am vorbit. Daca as fi crezut ca nu ai dreptul sa-mi spui asta, ti-as fi zis: „iti interzic sa mai spui asa ceva!” sau poate te-as fi batut numai pentru ca ai zis. Dar eu n-am dreptul sa fac asa ceva. Asa cum nici oamenii aia n-au avut dreptul sa se duca sa impuste 12 ziaristi doar pentru ca spuneau lucruri care ii suparau pe ei. Ziaristii aveau dreptul sa deseneze si sa scrie despre lucruri in care credeau.
– Si oamenii aia cu hartii in mana?
– Oamenii aia cu hartii in mana sunt acolo pentru ca sunt de acord cu dreptul oricui de a spune ce crede. Inclusiv cu dreptul tau sa spui ca mami e rea.
(Multumesc, Talisker.)
Chapeaux!