Cand copilul iti spune ca esti Regina farselor, nu te culci pe-o ureche. Incerci sa-ti tii rangul cat mai mult. Te interesezi, te documentezi, de 1 aprilie trebuie sa fii la inaltimea asteptarilor. M-am pregatit, deci, din vreme, cu o daruire care mi-ar aduce mult de castigat daca as aplica-o la birou.

1 aprilie, ora cinci. Suna ceasul, Ionut trebuie sa plece in delegatie. Profit si ma trezesc si eu ca sa mai tusesc putin. Scuip niste chestii uriase si ma gandesc daca nu cumva creierul meu s-a saturat de mine si-ncearca sa plece bucata cu bucata. Ionut imi propune sa-mi faca un ceai de tuse. Accept – nu cred ca i-ar face nimic rau unui om bolnav.

Vine cu ceaiul si cafeaua. Mai stau nitel sa se raceasca, Ionut se-nvarte prin camera si-si mai strange din lucruri. Aman ceaiul de tuse si iau o gura de cafea. Pfoaa! Parca as inghiti din Marea Moarta. Nu pipi, ci sare. Ionut se hlizeste multumit intr-un colt. Acu poate pleca linistit. Pana pleaca, il vad cum se misca, totusi, precaut prin casa. Il las asa, nu-i spun ca inca nu i-a venit randul, dar e bine sa se teama.

Ionut pleaca. E sapte fara un sfert. E vremea s-o trezesc pe Catinca.

– Fetita, am dormit prea mult. E ora 8, am intarziat deja la scoala.

Zero.

– Hai, Catincuta, trezeste-te. E 8, mami, e tare tarziu. Si-a mai si nins (un copac i-a inflorit bogat la geam si pare, intr-adevar, nins).

Nimic.

– Si ce-o sa facem? Se aude, in sfarsit. Nu pot sa ma grabesc, nu pot deloc.

– Hai, incearca, hai sa vezi cum a nins.

Se taraie afara din pat si-mi zice:

– Sa-i scrii doamnei ca intarziem. Arunca un ochi pe geam si continua : A nins, da.

Vax. Doarme pe ea, n-a vazut nimic. N-a mers.

Pana-i aduc laptele cu cereale, o las la televizor. Il deschide si-si vede programul de dimineata:

– Nu e 8, e 7.

– Da, iar azi e 1 aprilie!!

Scoate un ha-ha ametit si adoarme la loc. E vremea sa trecem la numarul urmator: cereale cu lapte puse la inghetat in loc de cereale cu lapte cald. I le prezint, incearca de doua ori, se uita la mine si pufneste:

– E intai aprilie, nu?

– Da, draguta! Cumva, am impresia ca eu sunt mai entuziasmata decat ea. Ii aduc mancarea normala si plec sa ma imbrac.  

Rup doua perechi de strampi nou-noute. Aleg sa nu ma enervez, cu gandul la urmatoarea pacaleala pentru Catinca.

Termina de mancat, mergem la spalat. Dimineata ne spalam impreuna pe dinti. Eu incep, din tubul ei de pasta nu curge nimic.

– Hai, mama, ca e tarziu, ii zic.

– Nu curge!

– E noua, abia am luat-o, nu se poate sa se fi terminat.

– Stiu, dar nu stiu ce are!!

I-am pus eu o folie transparenta sub capac, asta are.

Se uita le ea, o scutura, o intoarce pe toate partile. Eu ma uit la ea cu repros, cum ca ar trebui sa se miste mai repede.

– Pasta rea! Ma duc sa aduc un cutit.

Pana vine ea, eu scot repede folia.

– Cum nu curge, uite ca la mine curge!

– Iar? Iar de 1 aprilie? Da ce-i aici, fabrica de pacaleli de 1 aprilie???

 

Bilantul diminetii: eu am baut cafea cu sare (si mi-am rupt doua perechi de strampi), Ionut a plecat neatins iar Catinca n-a fost deloc impresionata. Poate ar trebui sa abdic.